Miştouri ieftine şi scumpe

Să vă spun o poveste. Pe căldura asta nu merge altceva decât o umbră deasă, o bere rece şi o poveste. Aşadar. În 1974 am dat admiterea la Facultatea de Drept din Bucureşti. După scris, am aşteptat vreo trei săptămâni, de ne-au ieşit ochii din cap, şi-am ajuns să mâncăm iarba şi coaja copacilor de prin parcuri, până s-au corectat lucrările şi-am putut afla care mergem mai departe la oral. Această prelungire era atipică termenului de corectare a lucrărilor, de regulă, în două, trei zile ştiai cum stai. Sigur, atunci nu ne-a spus nimeni ce a determinat întârzierea, abia în toamnă, studenţi fiind, am aflat că fusese dictată de o anchetă penală şi a devenit explicabilă şi atitudinea cam răuvoitoare a unor profesori faţă de noi. Credeau că dintre studenţi se produsese turnarea. Şeful catedrei de drept civil, decan pe deasupra, Fodor (am uitat cum îl mai chema), fusese arestat pentru fraudarea unor examene de admitere. Chiar în interiorul Facultăţii de Drept din Bucureşti, cea mai prestigioasă unitate de învăţământ superior din ţară, un ditamai decanul se dovedise un infractor ordinar. Dar cum proceda infractorul? Simplu. Scotea anumite lucrări şi le dădea unor complici, la fel de siniştri ca el, să le rescrie, imitând şi scrisul candidatului prostovan. Odată comis falsul, noua lucrare era vârâtă în teanc şi prostovanul putea urma o carieră strălucită în ştiinţele juridice. Bineînţeles, după chestia asta, infractorii îşi împărţeau prada. Fodor, după câte îmi aduc aminte, a primit pentru infracţiunea asta 13 ani de puşcărie! Dar nu e tot, şi acum apare bomba care-ţi rupe trompa. Unul dintre complici, o nepoată de-a sa, tot juristă, posibil asistentă la catedra unchiului, pe numele său de mai târziu Aspazia Cojocaru, o ia şi ea pe coajă şi încasează un an jumătate de pârnaie. Cred că acum v-aţi prins. Respectiva infractoare, Aspazia Cojocaru, ajunge apoi până la vârf în Justiţie, devenind unul dintre cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale. Cum s-a dat în stambă, ştiţi deja. A contribuit decisiv la invalidarea referendumului, bătându-şi joc de lege, de evidenţe şi de cei opt milioane de cetăţeni, care au participat la referendum. De toată povestea  şi de morala ei, mi-am amintit zilele astea, când am auzit cuvântul magic Fodor-1974. Întrebărilor care se ridică de aici, vă rog pe domniile voastre să  le răspundeţi. E vorba acum de miştouri ieftine?, după cum mă acuză un anonim? Sau te pomeneşti că e vorba, per a contraria de miştouri scumpe? Zi, băi, zevzecule. Şi-apoi, eu îmi semnez opiniile. Tu de ce nu ai curajul ăsta?

 

Comments

  1. cristina says:

    Nu zău! Dacă arată “a Iisus Hristos”, tu a ce arăţi? Oricum arată a om, care se spală pe dinţi! Tu…? A propos-care sunt jegurile linse de tine?