Lăsaţi în voia sorţii de către statul român, bătrânii Aninei au fost salvaţi de un ONG

După ce au muncit aproape o viață întreagă în condiții grele pentru a scoate la suprafață aurul negru, după nenumărați ani de contribuție la sistemul public de sănătate, bătrânii din Anina erau cât pe ce să rămână ai nimănui, după închiderea unității spitalicești din oraș.

În urmă cu aproape nouă ani, Guvernul Boc a ordonat închiderea a 67 de spitale din România, printre ele numărându-se și spitalul din orașul condus de edilul Gheorghe Românu. Astfel, odată cu decimarea zecilor de unități spitalicești trebuia găsită o soluție pentru ca oamenii aflați în impas să nu fie nevoiți să bată drumul fie la Reșița, fie la Timișoara pentru a primi îngrijiri, motiv pentru care în locul spitalelor închise au luat naștere centre de permanență cu medici de familie, dar și cămine pentru persoanele vârstnice.

În primii cinci ani de după închiderea unității spitalicești, căminul de bătrâni din urbe, după cum a explicat primarul Românu, a fost subvenționat de stat, în primă fază trei ani, apoi încă doi, asta pentru că au fost impuse aici mai multe reguli privind salariile angajaților, norma de hrană, calificările pe care trebuia să le aibă personalul.

Prima lovitură încasată de administrația publică locală din Anina a avut loc în perioada 2016-2017, când subvenționarea căminului pentru persoanele vârstnice a încetat, cheltuielile și datoriile ajungând să împovăreze primăria care abia dacă avea soluții pentru a ieși la liman cu cheltuielile proprii de funcționare, nemaipunându-se problema demarării sau a subvenționării anumitor proiecte: „A fost foarte greu mai cu seamă că bugetul nostru nu ne permitea să funcționăm, darămite să facem investiții. Pe timp de iarnă, căminul de bătrâni avea nevoie de circa 450 de metri cubi de lemn ca să fie încălzit, plus alte cele.”, a declarat Gheorghe Românu pentru expressdebanat.ro .

Lucrul care a pus capac întregii situații a fost momentul în care, la finele lui 2017, „ni s-a impus să dăm salarii mărite asistentelor și infirmierelor, undeva la 3.200 de lei/lună net. Nu am avut de unde să aducem acești bani și atunci am început o reorganizare a acestui cămin, astfel încât am reușit să ajungem la un număr de 14 salariați și 27 de bătrâni pentru a putea să-l ducem cumva pe linia de plutire”.

Soluția salvatoare însă în adevăratul sens al cuvântului, atât pentru administrația publică locală, cât și pentru vârstnici, a venit la începutul acestui an, când primăria a predat întreaga activitate unei organizații non-profit „pentru ca acești bătrâni să-și poată duce viața în continuare aici”, a ținut să puncteze primarul.

Actualmente, Gheorghe Românu consideră decizia luată ca fiind una extrem de benefică, întrucât „numărul de cereri de instituționalizați a început să crească”. Ca atare, cu ajutorul sponsorizărilor, dar și cu cel al indemnizațiilor de care beneficiază o parte din bătrâni, ONG-ul „se pare că reușește să-și ducă activitatea în bune condiții”, a concluzionat șeful administrației publice locale din Anina.