Îmi iau maleta și plec?!

De trend și de cool parcă m-am plictisit, la cât caz lingvistic s-a făcut deja și la cât de epuizate le sunt deja și resursele expresive. De fashion însă nu! Așadar, o altă chestiune vestimentară.

Revistele de modă n-ar mai fi la modă dacă nu ar aloca puțin spațiu editorial acestui cuvânt cu înveliș românesc, dar mai puțin comun și transparent persoanelor care nu își petrec timpul urmărind magazines și magazine. Până la urmă, realitatea dictează realitatea lingvistică. Dacă se poartă maleta, trebuie să i se și găsească un nume. Actualizările nu sunt deloc rare, accidentale sau întâmplătoare; notez doar câteva: „Adaugă pe dedesubt o maletă fină sau o cămașă închisă neglijent din mătase.” (www.elle.ro); „Dacă porți o cămașă cu un decolteu adânc, adăugă o maletă într-o culoare contrastantă pe dedesubt.” (Ibidem); „Alege să porţi costumele alături de un tricou alb sau alături de o maletă pentru un look diferit.” (www.one.ro). Desigur că imaginile pot înlocui multe pagini de dicționar, dar tot cele din urmă, chiar așa: pline de text, sunt cele care ascund miraculosul și fac posibilă eliberarea imaginației. Ce e „aia” maletă? Încercăm să găsim definiții printre rândurile descriptive ale revistelor de profil: „Maleta pe gât, o piesă simplă şi în tendinţe” (www.unica.ro). Un prim indiciu am găsit, iar până la atingerea sinonimiei cu vechea helancă nu e decât o altă frunzărire de ziar: „[…] maletă neagră pe gât şi colanţi negri. Este un look retro, care aminteşte de stilul simplu al lui Audrey Hepburn, o fană a bluzelor pe gât, mulate.” (www.unica.ro).

Imaginea e clar conturată; nu pot rămâne însă la aceste definiții de lucru, trebuie să văd ce spune știința limbii. Maletă nu apare nici în DOOM, nici în DEX, dar www.dexonline.ro îi identifică o actualizare într-un dicționar mai vechi (DCR₂): s. f. (franțuzism) servietă, din fr. malette. Servietă?! Cum nici în dicționare de neologisme nu l-am găsit, curiozitatea m-a trimis spre un dicționar francez-englez, unde traducerea cuvântului malette este: „briefcase”. Am primit confirmarea că franțuzescul malette nu e tocmai maleta românească actuală. Ce transfer de sens să se fi produs sau ce confuzie să stea la baza acestui cuvânt care poate stârni o întreagă dilemă istorică?

Continuând căutarea – malette „faute d’orthographe courante pour mallette” (fr.wiktionary.org), mallette fiind: «petite valise»; en Belgique, «cartable d’écolier» (www.larousse.fr). Nici rezultatele acestei curiozități nu mă ajută prea mult. Cum s-a ajuns ca maleta să fie purtată și nu cărată și unde s-a pierdut helanca rămân chestiuni încă interesante. Mallette, ca diminutiv al lui malle (www.littre.org) și pus în legătură cu malléable „flexibil, ușor”, cu speranța de a nu aluneca spre propuneri futuriste, ar putea trimite spre ideea de „ușor de purtat”. Până la urmă, poate nu e chiar o deraiere semantică la mijloc, ci o întorsătură a sorții lexemelor și un strop de etimologie populară (maleabil – mulat – maletă).

Revenind la DCR₂ și pornind de la exemplul înregistrat: „Pulovere […] fuste […], malete […] sunt vândute ca pâinea caldă.”, putem intui că maleta din înșiruirea vestimentară nu a fost introdusă în context cu sensul „servietă”. Dacă ar fi așa, ar fi un fel de the odd one out; până la urmă, de ce s-ar vinde „ca pâinea caldă”, în realitatea socială a României de după ’90, serviete? În privința formei, nu sunt prea multe de spus: un feminin terminat în -ă, cu o formă de plural previzibilă: malete. Articularea nu pune nici ea probleme: maleta, maletele.

 În final, revin la curiozitate! Ea e un must-have al omului ce vrea să știe mai mult. Fiți curioși, căutați, deschideți dicționare, citiți-le cu interes! Și în ce se vede, și în ce se ascunde! Citiți și Express de Banat! Pe de-a-ntregul.

• Tweet
• Pin It