Talancea, escortele, pisicii şi adidaşii din frigider! Trei pagini pline în cazier!

Odată ajuns la vârsta majoratului, Ianăş Iacobici, zis Talancea, a fost mai mult arestat sau în penitenciar decât în libertate! Ultima noapte petrecută în arest a fost chiar luna trecută, când procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeş l-au reţinut pentru 24 de ore, într-un dosar de falsificare de documente şi punere în circulaţie de valută falsă!

Escorte şi pisici

Aventura lui „Talancea” a început în 2004, când Alina Angheluş l-a luat în trupa sa pentru a plasa dolari falşi şi pentru a-i folosi contul bancar ca să transfere bani de pe cardurile unor cetăţeni străini. După cinci luni de filaj, procurorii şi ofiţerii de la „Crimă Organizată” reuşeau să aducă după gratii una dintre cele mai mari reţele de falsificatori de carduri şi de monedă din Banat. Reţeaua a fost denumită „Angheluş”, de la coordonatorii acesteia, familia Alina şi Nicolae Daniel Angheluş.

leader board 728 x 90 px

Reţeaua sa baza pe un craiovean de 33 de ani pe atunci, stabilit în Olanda, Mircea Inel, care le-a propus soţilor Angheluş să le facă rost de „pisici”, dispozitive speciale care puteau citi informaţiile de pe banda cardurilor.

Procurorii au trebuit să apeleze la informaţiile Secret Service al SUA care, prin biroul de pe lângă Ambasada din Bucureşti, le-a transmis că Inel era stabilit legal în Olanda, dar şi că fusese condamnat de mai multe ori pentru falsificarea cărţilor de credit şi prostituţie în Olanda, Luxemburg şi Elveţia! Anchetatorii au stabilit că Mircea Inel s-a oferit să le ofere soţilor Angheluş dispozitive tehnice de citire a cardurilor, cunoscut şi ca „skimmer”, cu care citeau track-urile 1 şi 2 ale cardurilor. Alina Angheluş era un fel de matroană, având sub „protectorat” mai multe escorte de lux, pe care le plasa oamenilor de afaceri sau turiştilor străini, dornici de aventură în Banat, în special la Caransebeş.

Escortele îi „chercheleau” bine pe străini, apoi, cu ajutorul skimmerului, le furau datele cardurilor, date care erau preluate de către Nicolae Daniel Angheluş şi transmise lui Mircea Inel în Olanda. Acesta le intra în conturi şi le transfera banii în conturile a şase gugulani, printre care se afla şi un tânăr de numai 25 de ani, Ianăş Iacobici, proaspăt condamnat de către Judecătoria Caransebeş. Iacobici le-a pus la dispoziţie conturile sale pentru ca Inel să poată vira bani celor escrocaţi de escorte, pe care îi împărţea cu familia Angheluş. Pentru că a dorit mai mult, Inel a trimis şi mai multe tranşe de dolari falşi, pe care Iacobici şi ceilalţi cinci caransebeşeni îi plasau la diverse schimburi valutare, cazinouri sau schimbători stradali.

Aflat în Penitenciarul din Târgu Jiu, Talancea ajunge în faţa Tribunalului Gorj pe 30 octombrie 2007, pentru a i se contopi pedepsele, căci acumulase deja cinci sentinţe penale cu executare. Pe prima a primit-o chiar în 2004, prin Sentinţa penală 2017 a Judecătoriei Caransebeş, care îl condamna la 3 ani de puşcărie. A doua, pe 23 iunie 2005, Tribunalul Caraş-Severin condamnându-l, prin Sentinţa penală 134, la mai multe pedepse, cea mai mare fiind de 1 an şi 6 luni de detenţie, pentru activitatea sa în „grupul Angheluş”. A treia condamnare a primit-o pe 8 iulie 2005, de la Judecătoria Arad, care prin Sentinţa penală 1429 i-a stabilit trei condamnări, cea mai mare fiind de 10 luni de închisoare, după ce doar trei zile mai devreme, Judecătoria Caransebeş îl condamna, prin sentinţa penală 561, la doi ani de închisoare. Şi sentinţa 569 a Judecătoriei Caransebeş îi mai aducea o condamnare, la 8 luni de închisoare. Tribunalul Gorj a contopit toate pedepsele şi a decis să o aplice pe cea mai mare, cea de 3 ani şi opt luni de închisoare, la care a adăugat un spor de 7 luni şi a decis ca Iacobici să execute un total de 4 ani şi 3 luni de închisoare!

Operaţiunea „Transporter”

Poliţiştii de la combaterea criminalităţii organizate din Timişoara şi Caraş-Severin şi procurorii D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Caraş-Severin, alături de ofiţeri S.R.I. au demarat, în toamna anului 2009, Operaţiunea Transporter, în cadrul căreia au desfăşurat investigaţii privind o reţea internaţională, implicată în săvârşirea infracţiunilor de trafic cu valută falsă şi alte infracţiuni din sfera criminalităţii organizate. Reţeaua era coordonată de către bulgarul Yanco Stefanov Yacov, născut în 1969, care îl avea ca om de legătură pe Ianăş Iacobici. Proaspăt ieşit din puşcărie, Talancea făcea dese deplasări la Veliko Târnovo, unde primea de la Stefanov bancnote false de 100 de dolari, pe care le aducea în casa iubitei lui, Andreea Murariu, care-i ţinea la frigider şi îi dădea lui Cristian Rămigă, cel care trebuia să schimbe valuta falsă la casele de schimb din Târgu Jiu şi Oradea, dar care, din comoditate, mai schimba şi la casele de schimb din Caransebeş, fapt ce a dus la identificarea reţelei. Bulgarii se ocupau de procurarea valutei false, în special dolari, în bancnote de 100 de dolari. Apoi, valuta era predată lui Iacobici, care acţiona în România, fiind plasată prin Rămigă în România (cumpărau ţigări netimbrate de la persoane fizice cu bani falşi, pe care le revindeau). Iacobici îi trimitea apoi bulgarului 30 la sută din sumele false plasate, chiar prin Western Union!

Între timp, pentru că reţeaua se diversifica, Yanco Stefanov Yacov s-a stabilit la Lugoj. În luna aprilie 2010, liderul grupării ce acţiona pe teritoriul României, Ianăş Iacobici, a introdus în ţară mai multe bancnote de 100 de dolari contrafăcute, bani pe care intenţiona să-i plaseze unor comercianţi de produse accizabile, respectiv ţigări. Dar, pe 25 mai, a fost realizat flagrantul, suspectul fiind prins în momentul în care a plasat 10.500 de dolari în bancnote contrafăcute, din cupiura de 100 dolari.

În fapt, în sarcina grupării s-a reţinut că, în perioada 2009 – 2010, au introdus în România aproximativ 60.000 de dolari contrafăcuţi, dintre care o parte au fost puşi în circulaţie pe teritoriul ţării, pe raza mai multor judeţe, o parte urmau a fi puşi în circulaţie, iar concomitent se încerca şi dezvoltarea unor pieţe de desfacere şi pe teritoriul altor state (Republica Moldova şi Germania)”, susţin ofiţerii de la Crimă Organizată.

Pe parcursul operaţiunii au fost stabilite conexiuni cu o operaţiune desfăşurată de poliţiştii orădeni de combatere a criminalităţii organizate, sub coordonarea procurorilor DIICOT – ST Oradea, în cadrul căreia, în cursul lunii aprilie, au fost prinse în flagrant, pe raza localităţii timişene Lugoj, mai multe persoane, având asupra lor suma de 35.000 de euro contrafăcuţi. Iacobici a fost reţinut de procurori şi, apoi, arestat preventiv.

Descinderi ca în filme

Lugojul a fost scena unor operațiuni demne de filmele cu mafioți. Într-o pădure de la marginea orașului, Yanco Stefanov Yacov se întâlnea cu Iacobici şi Rămigă pentru a stabili detaliile introducerii în România a sumei de 70.000 de euro falsificați. În urma acestor discuții, falsificatorii au reușit să introducă în România 35.000 de euro. Înainte ca banii să fie plasați pe piață, procurorii DIICOT și polițiștii au organizat un flagrant și i-au prins pe „locotenenții” care ar fi trebuit să distribuie banii pe piață.

Înainte de destructurarea rețelei, sub coordonarea bulgarului Yanco Stefanov Yacov, pe piața din România au fost plasați aproximativ 50.000 de dolari (în euro și dolari). Ulterior, bulgarul a fost trimis în judecată și condamnat de Tribunalul Caraș-Severin la cinci ani de închisoare pentru constituirea unui grup infracțional organizat. Sentința a fost atacată cu apel, care s-a judecat la Curtea de Apel Timișoara. Chiar dacă el a fost cel care a depus apelul, bulgarul nu s-a prezentat la proces, fiind reprezentat de un avocat din oficiu. Sentința a fost menținută, iar dosarul a ajuns la Curtea Supremă. Înainte de pronunțarea sentinței finale, Yanco Stefanov Yacov era de negăsit pentru a fi citat să depună mărturie în dosar. Așa cum prevede Codul de Procedură Penală, bulgarul a fost citat la Primăria Lugoj, localitate în care figurează ultimul domiciliu al inculpatului, după pronunţarea sentinţei, ce-l condamna la 5 ani de închisoare, fiind dat în urmărire internaţională.

Adidaşi” la frigider

Potrivit procurorilor DIICOT, cei trei foloseau un limbaj codificat pentru a nu fi prinşi în ofsaid. „Bancnotele erau denumite de membrii grupului adidaşi”, se arată în materialul de urmărire penală. Mai mult decât atât, „adidaşii” americani erau ascunşi în casa părinţilor iubitei lui Talancea. Şi pentru a fi păstraţi cât mai bine, aceasta îi punea la rece, în frigider. Pentru că afacerea mergea de minune în ţară, inculpaţii au încercat să stabilească legături cu mai mulţi cetăţeni turci stabiliţi în Germania, în vederea extinderii reţelei de plasare de valută falsă. Mai mult decât atât, Iacobici a încercat să-i dea plasă unui contrabandist de ţigări. În data de 25.05.2010, în jurul orelor 22, Talancea s-a întâlnit cu un investigator sub acoperire şi i-a cerut acestuia să-i încarce maşina cu ţigări netimbrate, spunând că va plăti marfa în dolari, după ce întreaga cantitate va fi ascunsă în autoturism. „A optat să plătească ulterior tocmai pentru a-şi asigura scăparea în cazul în care s-ar fi observat că bancnotele sunt false. Îndată ce a văzut maşina încărcată, a predat banii, 10.500 de dolari SUA contrafăcuţi şi a plecat în grabă. La scurt timp a fost blocat în trafic de organele de poliţie”, se arată în actele de urmărire penală.

Iacobici a fost trimis în judecată şi pentru ţigările vândute, Judecătoria Caransebeş condamnându-l pe 25 februarie 2013 la patru ani de puşcărie cu executare şi plata a peste jumătate de miliard de lei vechi către Fisc şi Vamă, pentru neplata taxelor şi accizelor la ţigaretele de contrabandă.

Andreaş Isac, un alt interlop controversat

Omul de afaceri Andreaş Isac i-a deschis un proces lui Iacobici pentru prejudicii aduse prin valuta falsă, dar judecătorii i-au respins pretenţiile, fapt pentru care Isac îi deschide un nou proces, prin Miriana Mircov, lichidatorul judiciar al firmei sale, Pamexim.

Isac a obţinut de la fostul primar al Oraviţei o amplă lucrare de reabilitare a Spitalului din oraş, fapt ce i-a adus şi un dosar penal, după ce procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Oraviţa au descoperit că, de fapt, o mare parte din lucrări ar fi fost efectuate de angajaţii lui Isac la imobilele directorului Felician Fara şi ale contabilei spitalului. După ce ancheta a avansat serios şi celor doi le-a fost pus sechestru asigurator pe mai multe bunuri, dosarul a fost preluat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Caraş-Severin şi închis cu NUP de către procurorul Nelu Teacă, actualul procuror şef al Secţiei Cercetări Penale a aceluiaşi Parchet.

Cum Pamexim era o firmă satelit a celebrului Marius Cârpean, Isac a ajuns rapid la faliment odată cu căderea lui Cârpean. Aşa s-a ajuns ca lichidatorul judiciar să ceară despăgubiri de la Iacobici, dar judecătorii au respins şi acţiunea Pamexim. Pentru că Andreaş Isac a fost reţinut de DIICOT într-un alt dosar, de trafic de persoane şi călăuzire pentru migranţi, acţiunea nu a mai continuat cu recurs sau apel.

Iacobici, eliberat condiţionat din penitenciar

Condamnat doar la un an şi opt luni de închisoare de Tribunalul Caraş-Severin, în urma operaţiunii Transporter, Iacobici prinde curaj şi, în vara lui 2011, cere Judecătoriei Timişoara (fiind încarcerat la „Popa Şapcă”) să fie eliberat condiţionat, dar Judecătoria îi refuză cererea, Iacobici făcând recurs la Tribunalul Timiş, de unde primeşte un alt refuz. După ce Judecătoria Timişoara contopeşte cele două pedepse pronunţate de Tribunalul Caraş-Severin şi, respectiv, de Judecătoria Caransebeş, la 25 septembrie 2014 aceeaşi instanţă decide să elibereze condiţionat un infractor dovedit, cu un cazier „de trei pagini”. „În temeiul art. 587 al 1 N.C.pr.pen., cu aplicarea art. 6 N. C. pen. cu referire la art. 59 şi urm. din C. pen., admite cererea de liberare condiţionată a petentului condamnat, în stare de deţinere în Penitenciarul Timişoara. Dispune liberarea condiţionată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr. 3188/2013 emis de Judecătoria Timişoara, în temeiul sentinţei penale nr. 2567/2013, atrăgându-i-se atenţia asupra consecinţelor nerespectării prevederilor art. 588 N.C.pr.pen.”. Cu alte cuvinte, articolul 588 spune că „asupra anulării liberării condiţionate prevăzute la art. 105 alin. (1) din Codul penal se pronunţă, din oficiu sau la sesizarea procurorului sau a consilierului de probaţiune, instanţa care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea care atrage anularea”, ceea ce spune că Judecătoria Timişoara este cea care ar trebui să constate încălcate condiţiile liberării condiţionate şi să ceară reîncarcerarea lui Talancea odată cu implicarea acestuia într-un nou dosar de plasare de valută falsă. Ciudat este şi faptul că, deşi reţinut de procurori, un infractor cu un cazier aşa de „generos” nu a fost propus pentru arest preventiv, ci a fost pus doar sub control judiciar.