Scrisoarea lui Neacșu, pe masa lui Cîțu

I pak (și iarăși) n-avem bani pentru amărășteni, dar îi dăm pe festivaluri. I pak spuse Anexa 7 că este prea mare nevoie de cultură și poporul tânjește după un eveniment dedicat scrisului românesc. I pak știuseră guvernanții pe ce trebuie date două milioane de lei, anume pe un festival care să preamărească scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung. Da, un festival de două milioane de lei este exact ceea ce au nevoie românii în pandemie. De ce să direcționăm banii către proiectele de interes care să îmbunătățească traiul românilor din zonele mai vitregite ale țării?

Analiștii economici avertizează în fiecare zi că vine criza, dar Guvernul are bani de festivaluri. Oare gândirea de Dreapta nu însemna să îți pui banii acolo de unde știi că poți scoate alți bani? Ce s-a întâmplat cu promisiunea construirii celor zece spitale regionale, cu mia de kilometri de autostradă pe care vom putea circula în următorii patru ani, cu crearea a 560.000 de locuri de muncă? E adevărat, cultura în momente rarisime returnează un profit și trebuie susținută pentru a înflori, dar asta nu înseamnă că aproape 400.000 de euro trebuie dați pe un singur eveniment. Singurul argument care ar sta în picioare pentru alocarea unei astfel de sume este plata drepturilor de autor către nepoții lui Neacșu. În rest, ce mai contează că doar 60 din 3000 de primării au apărut în Anexa 7 din Legea bugetului? Așa le trebuie celorlalte care nu au avut înaintași care să dea de știre stăpânirii să se pregătească de venirea invadatorilor! Timpul nu este pierdut. Dacă românii își doresc ca strănepoții lor să trăiască într-o țară cu canalizare, apă curentă, gaz, curent, spitale, școli, autostrăzi și celelalte lucruri care ne lipsesc, să le dea de știre printr-o scrisoare aleșilor din județele lor că vin dușmanii moderni: DNA, ANAF și Interpol.