Chiar nu putem ieși din cloacă?

Am urmărit ieri un videoclip cu o încercare de conferință de presă a unui lider politic ce își dorește să ocupe fotoliul de primar al Bucureștiului. Spun încercare, deoarece a venit secundul primarului și s-a umplut de penibil. Parcă era ăla care, cherchelit bine, vine la gurista formației ce cântă la chermeză și oferă cu o sută mai mult decât precedentul. O mascaradă, o lipsă de onoare, lipsă de primii șapte ani din viață. Și stau și mă duc cu mintea la neamurile proaste ce își spun politicieni. Aș face un decalog al micimii onorabililor, dar mă tem că bat spre sută. Încerc doar câteva, care mi se par relevante, fără a le numerota. În primul rând, vă rog, dragi cititori, să-mi dați exemple de persoane realizate profesional și social care au intrat în politică. Au contraire, vă pot da exemple de șefi de fermă, de șefi de birt, de absolvenți de metalurgie, gaze sau păduri care au intrat în politică, au candidat și au ajuns mari oameni politici. Era să uit de cei ce umblau cu plasa de un leu și te rugau să le înlesnești ceva contracte de asigurări pe la încă marile uzine din județ. Acum sunt pe cai mari. Fac și desfac alianțe politice, fac drumuri, fac spitale, fac malluri, aquaparcuri, trambuline, parașutisme și tot felul de programe naționale și locale pentru propășirea idioților ce trag de un salariu ce tinde spre minimul pe economie. Și, cum dracul își bagă coada, populimea rămâne tot săracă, dar aleșii prosperă. Aici v-aș aduce aminte de profilul politicianului din țările civilizate. Oameni cu averi, cu titluri, cu o bunăstare mult peste medie. La noi, sărăntocii de șefi de SMA, SMT, brigadieri plus șmenarii primului val de după m1990, simțind prada, s-au băgat în politică. Uitați-vă, dragilor, în jurul vostru și comparați averile consilierilor locali, județeni, ale primarilor, prefecților și președinților de consilii județene, ale deputaților și senatorilor, ale șefilor numiți pe la deconcentrate, înainte de ocuparea funcțiilor și după. Sunt fapte, sunt imobile, sunt ingrediente ale unui nivel de trai ce sub nicio formă nu poate fi dobândit în virtutea funcției politico-administrative ocupate. Când i-a luat la purecat DNA-ul au urlat ca din gură de șarpe că sunt persecutați politic. Închei rugându-vă să vă gândiți cum este posibil ca un nemernic de politician cu venituri de peste mii de euro lunar să ne certe că nu suntem capaili să trăim cu patru, cinci sute de euro lunar. Și să ne spună că pentru copiii noștri nu sunt bani pentru majorarea alocațiilor, dar sunt bani pentru o pensie specială de fost politruc prin Parlament. Nu, chiar nu pot să cred că suntem doar păsat de mămăligă.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/