Aţi auzit de școala din Ineleţ? Lecţie de supravieţuire în creierii munţilor! [FOTO]

La Ineleţ, unul dintre cătunele comunei Cornereva din Munţii Banatului sau Munţii Poiana Ruscă, se poate ajunge foarte greu, pe cărări numai de localnici ştiute şi, pe alocuri, doar pe nişte scări de lemn. Iar la Prisăcina, un alt cătun al aceleiaşi comune, accesul este la fel de îngreunat.

Cu toate acestea, cei o mână de elevi, cât au reuşit să adune cele două cătune, nu duc lipsă de şcoală şi de învăţător. Dar, atunci când vezi şcoala din Ineleţ, nu îţi vine să crezi că aşa poate arăta o şcoală din creierii munţilor: îngrijită, cu tâmplărie de termopan, cu camere de supraveghere şi calculatoare, cu grădină şi băncuţă vopsită tricolor. Pentru că, ni se spune, pe lângă materiile din programă, elevii trebuie să înveţe să-şi iubească şi pământul strămoşesc.

Şi, deoarece se află în creierii munţilor, satul nu este conectat la reţeaua de energie electrică, dar şcoala are becuri şi iluminat pe senzori. Asta după ce o asociaţie de oameni inimoşi a donat panouri solare pentru instituţia de învăţământ.

[slickr-flickr search=”sets” set=”72157670561970864″]

Chiar dacă circularele de la Inspectoratul Şcolar şi chiar manualele ajung mai greu la ei, numai pe spatele măgarului sau cu maşinile de teren, copiii din Ineleţ au şansa unui învăţământ normal, ca orice copil din satele şi comunele Caraş-Severinului, graţie unor oameni care nu s-au lăsat intimidaţi de altitudine sau de asprimea drumurilor şi au înţeles că investiţia într-o şcoală este investiţie în viitor. Aceasta în timp ce zeci de alte şcoli, aflate poate chiar la drumul naţional sau judeţean, stau cu acoperişurile căzute sau cu uşi paradite ori cu geamuri sparte, tocmai pentru că, spre deosebire de cei de la Ineleţ, n-au avut harul unui „Domn Trandafir” care să sfinţească şi locul şi sufletul viitorului României, care în zilele acestea a început o nouă etapă în formarea sa.

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/