3 Mai. A fost Ziua Presei

Nu am scris acest text ieri, deoarece consider, aşa cum am scris şi în titlu, că şi presa a fost. Mă uimeşte să constat, pe zi ce trece, că presa capătă valenţele politicului, iar jurnaliştii ajung cel puţin la fel de curve ca politicienii. Minunatul Rareş Bogdan a pus cireaşa pe tort, dacă doriţi. Sau, pentru a nu a face discriminări pe bază de sex sau orientare politică, Carmen Avram. Presa a devenit „Propaganda due” a oricărui venetic ce doreşte a se afirma politic. Nu se mai fac analize pertinente pe subiecte politico-economice. Se practică în draci un gen literar numit prin crâşmele de cartier „ba, pe-a mă-tii”. Ai noştri sunt descendenţii adevăraţi ai lui Zalmoxis şi vor binele poporului român. Ceilalţi, fireşte, otrepele conduse de magii negrului Occident. Şi viceversa, vorba lui Lefter Popescu. Voi încerca, fără a pretinde că sunt exhaustiv, să dau o explicaţie. La nivel naţional este clar. Şmecherii şi nemernicii ce conduc clanuri politice şi-au tras televiziuni. Vedeţi patronii principalelor televiziuni de ştiri şi analizaţi-le prestaţiile. Treceţi apoi la site-uri şi la puţinele tipărituri ce au mai rămas. În teritoriu, lucrurile stau puţin mai cam ca pe la ţară. Aici, în general, fiecare se cunoaşte cu fiecare. Dar trecem peste acest nesemnificativ amănunt. În teritoriu îşi fac treaba uvrierii politici. Adică primari şi consilieri. Şi ei, împărţiţi în aşa-zisele stânga şi dreapta. Mulţi dintre ei îşi fac treaba, iar şefii politici pun presiune pentru că de la uvrierii care îşi fac treaba vin voturile. Gazetele încep să scrie despre realizările politicienilor din câmpul muncii. Opoziţia sesizează că nu e bine. Chiar din interiorul partidului sunt pretendenţii din eşalonul doi care, la fel, simt că nu e bine. Şi atunci, mergem la organele de presă locale cu dezvăluiri, la plic cu oarece publicitate. Omul ales, uvrierul care îşi face treaba, îşi zice că nu are de ce reacţiona că el îşi face treaba. Trebuie să fii chior sau rău intenţionat să nu vezi că el mişcă în bine comunitatea. Dar, şoc! În presă apar tot felul de interpretări, de şicane, din care reiese că poate trebuia asfaltată parcarea din Vladimirescu şi nu cea din Bălcescu. Şi ce-i cu risipa aia de bani aruncaţi pe castani când se puteau pune plopi etc. De ce este posibil? Pentru că presa locală nu se poate susţine financiar din vânzări. Tot cetăţeanul responsabil cere informaţie. Dar gratis. Nu ar da un leu măcar o dată pe lună pentru a primi informaţia corectă, neviciată de publicităţile otrăvite ale otrepelor politicianiste. Pe marii întreprinzători îi cam doare la bască de publicitate, cu sau fără, ei îşi văd de afaceri. Pe cei mici nu-i prea ţin buzunarele mai mult de un barter. Şi, revenind la uvrierii politici, în primă instanţă nu le pasă. Nu cedează ei „şantajului mediatic”. Până când şeful de partid dictează. Şi apare publicitatea administraţiei în paginile presei locale, dar şi naţionale. Cam asta este, dragilor, cu starea câinelui de pază al democraţiei. Să ne înţelegem. Eu nu spun categoric aşa este. Dar, categoric, acesta este punctul meu de vedere. La mulţi ani, dragi lucrători în presă!