2018 – anul în care rugby-ul s-a scăldat în ape tulburi

Cu siguranță, anul care se încheie peste câteva zile va fi unul negru în istoria rugby-ului românesc, după descalificarea de la Cupa Mondială. Nici la Timișoara Saracens, lucrurile nu sunt deloc roz, ci gri, mai degrabă un gri cenușiu, după 12 luni foarte grele pentru echipă. „Punctul culminant” în ceea ce privește dramatismul a fost plecarea lui Dan Dinu, dar nici pe departe nu a fost singurul moment greu pentru rugbyștii bănățeni.


Dacă e să o luăm cronologic, Timișoara Saracens a început anul cu participarea în a treia competiție valorică europeană, Continental Shield. Finalul a fost dezamăgitor, un baraj pierdut cu campioana Germaniei, Heidelberger RK. Un prim moment care indica problemele de la campioana României, țara cu o tradiție net superioară nemților în sportul cu balonul oval. „Norocul” a fost că formația din Heidelberg avea același finanțator cu Stade Francais, iar astfel, germanii au fost descalificați din Challenge Cup. O competiție în care românii nu s-au calificat sportiv și care la final de an s-a și dovedit o pălărie prea mare.

Vrei titlul, îl iei pe Chester, fie și pe termen scurt

Cu metoda „brevetată” din 2017, Dan Dinu a sesizat slăbiciunea echipei și a conștientizat că se impune din nou aducerea pe final de sezon a lui Chester Williams. Punct ochit, punct lovit și Timișoara a fost din nou campioană. Ulterior, a venit „șocul”. Finanțatorul Dan Dinu a anunțat că, alături de mâna sa dreaptă, Dușan Filipaș, se retrage de la club. Un adevărat cutremur pentru echipă, deoarece perioada cu restanțe salariale și neajunsuri financiare se prelungea deja de atunci și, de altfel, nu a fost depășită nici acum. Cât despre primele pentru titlurile de campioni din 2017 (!) și 2018, clubul SCM Timișoara se face ca plouă, și probabil, problema va fi tranșată la un moment dat la tribunal.

Jucătorii cu ironiile, conducerea, cu eșecurile

Cum era de așteptat, plecarea lui Dan Dinu a făcut ca parcursul descendent al echipei să continue. Timișoara a ieșit din semifinalele Cupei Regelui, după o înfrângere cu CSM București. Vestiarul a continuat să adune nemulțumiri, care, inevitabil, au ajuns și în postările de pe Facebook al rugbytștilor. Pe lângă descumpănire și chiar disperare, se vedeau și ironiile la adresa conducerii. Altfel, tot pe binecunoscuta rețea de socializare, directorul clubului SCM, Radu Țoancă, sau reprezentantul UVT în club, Mădălin Bunoiu, păreau că trăiesc într-un univers paralel. Culminând cu „să ne rugăm să nu ningă a lui Bunoiu înainte de meciul cu Saints. UVT ar fi putut cumpăra o prelată pentru echipa de rugby pe care o păstorește, dar a preferat să facă un eveniment megalomanic cu Simona Halep. Priorități”.

Cazul aparte, dar în aceeași notă în ceea ce privește incapacitatea de a rezolva problemele clubului, îl reprezintă managerul Attila Brosovszky. Or, dacă putem scuza impotența în situația meciului pierdut la „masa verde” cu englezii, nu putem ierta declarațiile arogante și ultra-ridicole ale diriguitorului clubului. Una e să nu poți să faci nimic, alta e să faci și bășcălie ieftină de situație. O atitudine care poate i-ar fi acceptată în Aradul natal, deși ne îndoim, dar care nu are ce căuta în Banat. Altfel, să o spunem clar: Timișoara Saracens a intrat cu invitație în Challenge Cup, deși nu avea bani pentru a avea Cluj Arena ca stadion de rezervă.Și oricum ar fi, orice costuri cu deszăpezirea nu ajung la amenda de 30.000 de euro, plus rușinea aferentă.

2019 nu sună bine

După un 2018 atât de greu, 2019 nu pare, momentan, să aducă un reviriment. Sunt multe semne de întrebare despre formula cu care Timișoara va juca finala Cupei României amânată. Marian Drenceanu și-a terminat contractul și va semna cu CSM București, mai mult ca sigur. Conform unor informații, ar putea pleca și alți jucători, precum Popârlan sau Simionescu. Indubitabil, Michael Stewart a dat clubul în judecată, după cum se vede pe portalul Ministerului Justiției. Iar liniște nu e, mai ales că unii jucători îi cer fostului manager, Dănuț Borzaș, să revină la club. Probabil, deoarece simt și ei că actualii decidenți duc corabia spre scufundare.