Tu cât de tolerant ești la pleonasme?

Mulți respiră adânc, stau la pândă și abia așteaptă să corecteze cacofonii sau pleonasme. De acolo, celebrele *ca și consilier, *ca și copil etc., invenția necacofonică fiind generalizată rapid și îmbrățișată de toți cei care știu aproximativ câte ceva despre limba română: *ca și mamă, *ca și politician etc. Cam la fel se pune problema și cu unele pleonasme, astfel că te trezești corectat pentru niște creații simpatice ale limbii: Urc eu până sus.; L-am văzut cu ochii mei.; O limonadă de pepene și una de lămâie.

Dacă rablă veche sau rezultate obținute sunt, fără discuții, alăturări nejustificate de termeni, nu același lucru îl putem spune despre avalanșă de zăpadă sau averse de ploaie. Avalanșa este explicată așa: „masă de zăpadă care se desprinde de pe coasta unui munte și se rostogolește la vale”, dar același DEX ne oferă o altă posibilitate de actualizare: „(cu determinări) cantitate mare (de…), năvală (de…). Avalanșă verbală.”, ceea ce demonstrează că avalanșa nu ne trimite imediat, prin definiție, cu gândul la zăpadă, ci la „abundență”. Dacă există avalanșă de emoții („Avea impresia că avalanşa de emoţii îl aspira în sus, către un acoperiş foarte înalt.” – Virginia Woolf, Doamna Dalloway), avalanșă de sentimente („O făcea să simtă o avalanşă de sentimente amestecate, de bucurie, plăcere, veselie, dar şi tristeţe şi nostalgie.” – Iarina Ionescu, Tărâmul curcubeului) și chiar avalanșă de goluri („Avalanşă de goluri în Premier League! Toate echipele mari au făcut show” – www.gsp.ro), nu putem să rămânem orbiți de obsesia vânătorilor de pleonasme și să nu admitem că limba își poate îmbogăți tolba expresiilor, în dauna paginilor restrictive și în favoarea unor dicționare.

Aversele de ploaie nasc și ele furtuni și deschid dezbateri. Într-adevăr, aversa înseamnă „ploaie torențială de scurtă durată”, dar, dacă meteorologii vorbesc de averse de… alte fenomene (grindină, ninsoare), trebuie să admitem că cei mai aproape științific de astfel de fenomene nu sunt cei care se ocupă de limbă, ci meteorologii, cei cu decodarea limbajului vremii.

Sar de la una la alta și ajung la… potențial eligibil – alt pleonasm deranjant pentru unii. Răsfoind pagini de dicționare, notez câteva explicații. Potențial înseamnă „care există ca posibilitate, care există în mod virtual”, dar și „capacitate de muncă, de producție, de acțiune; p. ext. forță, putere”, fiind sinonim cu posibil sau cu presupus posibil. Eligibil – „care întrunește toate condițiile spre a putea fi ales”; „care întrunește condițiunile necesare spre a fi ales”. Apare deci ideea de posibilitate – care ar putea fi ales. Candidat, adică. Potențial eligibil poate fi sinonim cu eventual candidat? Da! Iar stilul administrativ-juridic confirmă acest lucru prin destule actualizări: proiect potențial eligibil, teritoriul național potențial eligibil, loc potențial eligibil. Contextul „România se va asigura în particular ca, în cazul în care un proiect SAPARD, datorită naturii sale, ar putea fi în întregime sau parţial potenţial eligibil (…)” (http://legislatie.just.ro) și variantele din engleză și franceză: potentially eligible, potentiellement éligible mă fac să cred că sufixul –bil nu exprimă decât o nuanță de „ceva care poate fi”. Mă gândesc și la alăturarea marea majoritate care și-a dobândit acceptarea tot prin ciocnirea cu engleza, dar și prin diferențierea de majoritate simplă.

Într-adevăr, combinația situație potențial-posibilă constituie un pleonasm.

Ca în cazul averselor… de ploaie, anumite domenii pot retrasa limitele impuse de lingviști. De data aceasta, juridicul, politicul, financiarul chiar au ceva de spus și de schimbat o percepție.

Ca o concluzie „finală”, e bine să fim restrictivi și puritani când vine vorba de sărăcirea limbii, nu de îmbogățirea, de întărirea sau de diferențierea anumitor idei. Până la urmă, abaterea sau evoluția semantică nu sunt chestiuni străine.

• Tweet
• Pin It