Tragedia țăranului român: marfa bună nu se vinde! „Nu primim niciun ajutor”

Tot mai greu pentru agricultorii români! Clienții s-au dezobișnuit să cumpere din piață, supermarketurile nu fac contracte cu ei, statul le întoarce spatele și satele se golesc pentru că oamenii merg la muncă în străinătate.

Agricultorii par să piardă lupta cu lanțurile de supermarketuri, cu toate că nicio multinațională nu poate asigura gustul natural al fructelor și legumelor așa cum o fac mâinile țăranului român. În loc ca alimentele să ajungă pe mesele oamenilor, cele mai multe devin furaje pentru animale. Am stat de vorbă cu vânzătorii din Piața Reșița Sud pentru a afla dificultățile pe care le întâmpină. „Plătim 60 de lei pe zi pentru a vinde în piață. Nu am făcut abonament lunar. Vindem undeva la 100-200 kg pe zi. Eu nu pot să stau să vând așa. Un hectar de lubeniță înseamnă cam 80 de tone. Când dau eu 80 de tone dacă vând 100 kg pe zi? Pe la Crăciun, așa? Lubenița nu te așteaptă până la Crăciun, te așteaptă acum, 20-30 de zile. O să renunțăm la cultura asta pentru că nu se face vânzare. Mergem pe afară, muncim, ne întoarcem cu bani, băgăm în lubeniță și după nu scoatem ce am băgat. De exemplu, am un hectar și bag 15.000 de lei în el. Când îi scot, dacă vând 100 kg pe zi cu 3 lei? Nu o să îi mai scot și atunci renunțăm. La noi în zonă suntem șapte familii care producem lubeniță. În 2007, când am venit aici, eram 15 oameni cu lubeniță. De atunci, au rămas cinci grămezi. De ce? Pentru că nu se vinde! Dacă la anul nu găsesc loc în altă piață să vând, plec de acasă în străinătate.”, a spus Ionuț Pantalir, agricultor din Mehedinți.

Chiar dacă lubenițele din Dăbuleni sunt celebre în toată România, Mariana Pitaru spune că este nevoie de muncă și multă răbdare pentru a crește plantele. Statul nu o ajută cu nimic. „Am șase pogoane. Punem prima dată lubenița în solar, o semănăm în solar, după ce se face planta o punem în câmp, întindem folie pe jos, după punem planta pe folie, facem tunele pentru ele și după venim aici. Eu vin de vreo 15-16 ani. Nu suntem cu niciun fond, cu nimic. Nu primim niciun ajutor de la Minister. Eu culeg împreună cu copiii mei, dar uite că nu prea am vânzare.”, ne-a explicat Mariana Pitaru, agricultor din Dăbuleni.

Printre problemele ridicate de agricultorii care vând la piață este locul unde vând, închiderea toaletelor după o anumită oră și hoții care fură marfa lăsată nesupravegheată. Oamenii dorm fie în mașini, fie chiar la tarabă ca să-și păzească produsele.

În legătură cu aceste probleme am discutat cu Dorin Bistrian, administratorul SC Piețe Reșița SRL, care ne-a clarificat situația: „Noi organizăm licitații. În prima marți din lună se organizează licitații, aceasta este regula. Nu pot să îi pun mai în față și să îi mut pe ceilalți pentru că mi-aș bate joc de cei care plătesc locul tot anul. Eu încerc să fac totul să meargă și cred că mi-a ieșit până acum. Referitor la toalete, eu am avut una, am lăsat cheia vânzătorilor și a trebuit să le schimb din cauza stricăciunilor. Am desființat WC-urile din spate și am făcut magazie pentru că am două toalete în interior, care sunt igienizate cum trebuie. Există în Parcul Cărășana o toaletă ecologică unde oamenii pot merge să o folosească. Legat de pază, Regulamentul  de funcționare și organizare a pieței, care este aprobat prin Consiliul Local, conform legii, prevede că nu ne asumăm paza mărfii, așa este peste tot în țară”.

Concluzia care ar putea face o diferență în viețile agricultorilor români este că doar prin susținerea lor de către consumatori vom mai putea salva ce a rămas din produsele românești.

piata resita (3)

• Tweet
• Pin It