Timișoara | De la vremurile tulburi la efervescența orașului-capitală

E cea mai frumoasă zi din an pentru Timișoara. E Ziua Timișoarei. De-a lungul ultimilor 33 de ani, a trecut prin schimbări semnificative care astăzi o poziționează acolo unde merită să fie: în rândul capitalelor europene. 

1989. După zilele Revoluției. Pompiliu Alămorean (1937-2019) era numit, printr-o decizie a consiliului local, primul edil local al Timișoarei libere. I-a urmat, câteva luni mai târziu, în august 90, Liviu Borha, pe atunci președintele Mișcării Ecologiste, filiala Timiș.

„Eu am devenit primar când nu era nici poliție, nici jandarmerie, nu erau nici alte instituții care puteau să apere liniștea orașului. (…) A fost complicat, nu pot să zic că a fost o perioadă de bucurie mare pentru mine, că am fost primar. Eu am urmărit să asigur ordinea și disciplina în oraș. Asta a fost ținta mea cea mai importantă. (…) Nu pot să mă laud că Timișoara este, din toate punctele de vedere, la înălțimea la care a fost odată. Era renumită și în Occident, și în celelalte orașe din țară, și cu tradiție, și multiculturală ș.a. Nu pot să spun că sunt fericit ce se întâmplă acum în Timișoara. Pentru că, dacă ne gândim la infrastructură în general am fost depășiți de foarte multe orașe, de Oradea, de Brașov, Sibiu, Pitești ș.a.”, declară acum Liviu Borha.

Doi ani mai târziu, Liviu Borha organiza primele alegeri libere. Câștigător la Timișoara a fost candidatul Partidului Alianța Civică, Viorel Oancea.

„Era la un an și puțin după Revoluție așa că vă închipuiți că totul era alandala, încă nu erau stabilite reguli, legi. Lumea voia mult și era puțin. O perioadă foarte tulbure, după tumultul care a fost în decembrie 89. Aerul parcă simțea nevoia de schimbare. Acum simt aerul Timișoarei îmbâcsit și plin de neîmpliniri, corupție cât cuprinde. Sunt foarte dezamăgit de cum a evoluat România și asta este vina noastră, a politicienilor. (…) Timișoara arată mult mai bine ca în 92, dar se putea și mai bine. După Revoluție a fost o perioadă când nu erau bani, erau bani puțini, totul era ca după război, dar apoi lucrurile au început să își revină. Însă Timișoara a rămas puțin în urma altor orașe, cum ar fi Brașov, Cluj, Iași ș.a.”, a spus Viorel Oancea.

Lui Viorel Oancea i-a urmat Gheorghe Ciuhandu (PNȚCD). 16 ani a guvernat Timișoara.

„Orice s-ar spune, în mai bine de 25 de ani, orașul s-a schimbat mult. Orașul era atunci unul proaspăt ieșit dintr-un regim comunist, cu o economie dirijată, la pământ, cu multe întreprinderi de stat falimentare, cu șomaj de 10, 11, 12 la sută, nimeni nu știa exact. Străinii investitori încă nu aveau încredere în țară, nu veneau, deci a fost o situație foarte grea. (…) Faptul că am reușit, în cei 16 ani, să reducem șomajul la 1%, să aducem investiții directe, de peste 1 miliard de euro în acest interval de timp, asta a dus la dezvoltarea orașului. Orașul s-a schimbat enorm. (…) Au venit apoi fondurile de preaderare, cele de aderare, populația beneficia de un standard de viață mai bun. (…) Eu sunt optimist în ce privește viitorul acestui oraș, însăși simpla comparație dacă o facem cu Szeged sau Pancevo, care erau orașe în Ungaria, respectiv Serbia la momentul respectiv parte tot din Banat și care au rămas mult în urmă față de Timișoara.”, a declarat Gheorghe Ciuhandu.

În 2012, timișorenii i-au acordat încrederea liberalului Nicolae Robu, care a rămas în funcție până în 2020. „Mi-am făcut datoria față de Timișoara, față de timișoreni, muncind cu cinste desăvârșită 100%, cum mi-a plăcut să spun pe parcurs și repet, corect 100%, dedicat 100% și pot spune, fără să se considere lipsă de modestie, și cu eficiență. Am pus viață din viața mea în această funcție. Ce am lăsat în urma mea în aceste două mandate sunt motive de mândrie pentru mine, pentru familia mea și cred că și pentru noi, pentru timișoreni.”, declara Nicolae Robu în urmă cu trei ani.

„Când am preluat mandatul, Timișoara cred că a fost un oraș cu mult în urma potențialului său adevărat”, afirmă primarul în funcție, Dominic Fritz. Anul 2023 este special pentru Timișoara care deține titlul de Capitală Europeană a Culturii.

„În ultimii trei ani observ o dinamică extraordinară în oraș, în economie, cu proiecte mari de investiții pe care le-am început și deblocat, dar și cu proiectul capitalei culturale care arată că Timișoara cu adevărat are o comunitate care poate să își asume un leadership în România și în Europa, să arate ce înseamnă dezvoltare urbană, ce înseamnă spirit de comunitate și, în acest sens, să ne reconectăm la valorile noastre tradiționale timișorene. După trei ani trag o concluzie optimistă și am mult, mult chef și energie să continui tot așa cu toți timișorenii.”, a declarat Dominic Fritz.

3 August a devenit Ziua Timișoarei printr-o hotărâre de consiliu local, în anul 1999. Aceasta marchează momentul intrării trupelor româneşti în Timişoara, la 3 august 1919, şi instaurarea administraţiei româneşti în Banat.

Foto: Facebook/Razvan Vitionescu

• Tweet
• Pin It