Strugurii erau acri

Voiam să vă vorbesc azi despre anunţata demisie, după alegeri, a şefului SRI. Fost pesedist şi ales dintre membrii opoziţiei de Băsescu, omul şi-a făcut datoria şi, odată cu şeful său, se dă la fund, că nu este moral să mai rămână pe post, după ce naşul din suflet pleacă cu un şut, unde, nu vă mai spun. Asta e situaţia, ce să facem. Vom plânge câteva minute şi ne vom gândi la meciul cu Ungaria. Apropo de unguri. Cei doi prieteni, Băsescu şi Victor Orban, se întâlnesc pe seară la un gulaş şi o palincă, la Cotroceni. Oare ce-or fi discutat? Or fi pus de un blat la meciul din preliminariile Campionatului European? Un zero la zero? Sau unu la unu? Sau, să ne bată ungurii? Ca un fel de contraserviciu că nu a ieşit etnia la votul demiterii lui Băsescu la îndemnul lui Orban? Sau să pună de-o beţie că pleacă Băsescu? Vom afla, că doar nu-i secret de stat. Nu? Despre toate astea aş fi vrut să vă spun, dar ce rost are, când altceva ne arde? De exemplu, cum merge Steaua în Cupele Europene. Merge foarte prost. Ce să ne mai dăm după cireş? După plecarea antrenorului ei la arabi şi arabii ajung în finala Cupei Asiei, Steaua s-a pricopsit cu cel mai slab antrenor din lume. Care n-a reuşit mai nimic. Iar fotbaliştii cu oarecare formă fizică nu mai ştiu unde au pus-o. Şi astfel ne oferă nouă meciuri moarte, în care nu se întâmplă mai nimic. Fotbaliştii sunt fără vlagă, nemotivaţi, fără atitudine. Aşa au fost şi în meciul cu Dianamo Kiev. Pase greşite, un mijloc inexistent, un Keşeru, cel mult lăudat, speriat de bombe, umblând ameţit de colo-colo. Atac inexistent. Şi e normal să fie aşa. N-ai mijloc, îţi cade capul pe masă. Apărarea, strecurătoare. Bătaia, pe măsură. Până şi cel mai bun şi mai în formă jucător, care a dat şi un gol, Rusescu, a fost băgat în teren când mai erau şase minute de joc. Incredibil! În schimb, alde Tănase, altă vedetă chioară, nu ştia nici el unde se află. Dar e titular, că e Tănase! Sau zăpăcitul de şeptar, nici nu i-am reţinut numele, care a tot dat-o la adversar şi se arăta uimit. Cum, domle, n-am dat gol? N-ai dat! Că joci un fel de ţurcă. Asta în primul meci. În cel de-al doilea, cel al Astrei cu austriecii, situaţia a fost la fel. Cu diferenţa că echipa noastră era formată din toate ciurucurile Europei. Împiedicaţi, fără niciun fel de viziune. De ce? N-aveau nimic de câştigat. Stima noastră? Ce-i aia? La ce foloseşte? Echipa asta încropită, adunată, vrea câştigarea Campionatului. Vorba aia: De ce şi cu ce? Cu o bancă de rezervă spartă şi fără nicio culoare? Şi nişte titulari şterşi? Păcat de banii pe care îi cheltuieşte proprietarul. Poate se va mai gândi. Sunt atâtea orfelinate, care ar şti ce să facă cu ei. Mult mai bine decât nişte păpuşari nesătui. Astra, în final, a mâncat şi ea bătaie. Şi ni s-a cam scos fotbalul din cap. Mă scuzaţi, dar astea toate trebuia să le spun!