Stai liniștit, ți-o trag când ți-o fi lumea mai dragă!

Lucrez în presă din 1994. În acești 29 de ani am văzut lucruri pe care altfel nu mi le-aș fi putut imagina. Am cunoscut sute de politicieni, tot atâția primari, directori de instituții deconcentrate, parlamentari, miniștri, eurodeputați, persoane publice de anvergură. Unii mai deștepți ca un copil din ciclul gimnazial, gângavi și visători, alții mai isteți, au fost și din ăștia, trebuie să recunoaștem. Într-un cuvânt, high-life-ul Banatului de Munte.

Or fi avut și ăia hibe, nu pot să spun nu, că m-ar bate Dumnezeu. Și atunci politicienii se mâncau între ei, se atacau în discursuri, se complăceau într-o stare nefirească la un astfel de nivel, dar ca acum nu a fost niciodată. O spun fără teama de a greși sau de a vă induce în eroare. Niciodată, dar niciodată nu a fost atâta mizerie morală, plecând de la consilierii comunali, primarii și hăndrălăii care se gudură pe lîngă cei care le dau un post călduț și terminând cu liderii pe care, în funcție de culoarea carnetului de partid, îi idolatrizăm sau le facem lucrarea aia tradițională ce se trage de la Adam și Eva. Repet, și pe vremea lui Mustăcilă, Bălan sau Frunzăverde politicienii se hârjoneau, dar mai și munceau. Mai și gândeau la ce aveau de făcut a doua zi, dincolo de mahmureala din noaptea precedentă.

Astăzi, să-mi fie cu iertare, singurul lucru pe care știu să-l facă, și-l fac bine, trebuie să recunoaștem, e să se dea în gât unii pe alții, să se facă proști, hoți, neghiobi, retardați mintal și cum le mai vine la gură. Una, două, fuga la Poliție, la Parchet, la Instanță și bien sur, la Facebook, această veritabilă Poiană a lui Iocan. Parcă îl văd pe Romeo Dunca stând pe scăunelul cu trei picioare, povestindu-le consilierilor săi: „Bă, eu îl dau în judecată pe Comisar, ca altădată să nu-și mai bage picioarele și afacerile în Dumbrăvița mea”. Ori pe Comisar, alias Ionuț Popovici: „Îl învăț eu minte pe șoferașul ăsta. Anul trecut i-am făcut cadou un volan, de data asta mă gândesc la o manivelă de Buceagă sau de Carpați. „De altfel, Dunca este campion la smiorcăieli, plângeri penale și prezențe în sălile de judecată. În loc să facă drumuri, era să zic și spitale, dar mi-am amintit că la unul din cele două pe care și le-a propus a renunțat, tot la trei zile parcurge traseul Consiliul Județean-Tribunal și retur. El a dat tonul la scandaluri și procese de suntem de mirul lumii. Primii în țară la cioace, miștouri și tras picioare în cur (la figurat), ultimii la drumuri reparate, locuri de muncă și populație.

Și asta nu e totul, Tăiețelu îl atacă pe Crina, Dunca (același Dunca) îi face hoți pe pesediștii care au condus județul în mandatul trecut, Hurduzeu și Mocioalcă se întreabă dacă nu cumva Dunca (Romi e peste tot) trebuie să-și dea demisia că are momente când o ia rău pe ulei, Comisarul face plângeri la DNA, DNA îi cheamă la audieri pe consilierii lui Tăiețelu și tot așa până la amenințarea aia care a făcut istorie în Moldova, Țara Românească și Ardeal, de-a lungul anilor: Stai liniștit, ți-o trag când ți-o fi lumea mai dragă!

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/