Uite așa aș vrea să mor!

Când Ștefan cel Mare a poruncit ca în cârciumile, hanurile și localurile publice existente la acea vreme în Țara Moldovei să nu mai fie serviți cu rachiu ori vin copii sub 10 ani, nu puțini au fost răzeșii și plăieșii care au sărit de cur în sus, pe considerentul că o minte sănătoasă și un corp vajnic nu se pot clădi decât din fragedă pruncie. Unii chiar au șușotit între ei că Măria Sa n-ar mai fi avut mult de trăit căci altfel, un om de calibrul său, care a făcut de toate în viață sa și i-au plăcut femeile ca și cucului codrul, n-avea cum să vorbească în halul ăsta. Norocul lor a fost că între timp domnitorul a trecut la cele veșnice și n-a mai apucat să promulge legea.

Cu proiectul de lege rămas în coadă de pește, Moldova și-a continuat drumul triumfal în istorie, niciun alt domnitor ce a urmat la jilțul lu’ Ștefan nu s-a mai gândit la așa ceva. Anii au trecut, domnitorii s-au schimbat unul câte unul, moldovenii au continuat să se bată cu turcii lui Mehmed, Soleiman și Yosuf, dar și cu cei de la Galatasarai, Fenerbache și Beșiktș, împărțindu-și frățește victoriile pe terenul de dispută, huiduielile, dar și moldovencele care au prin drag de Bosfor, Antalya și ce s-o mai găsi pe acolo.

Și uite așa s-a mers din cafteală în cafteală, până la Moldova de astăzi, cea fără domnitorii de altădată, ci cu prefecți, președinți de consilii județene, primari și politicieni. Bineînțeles, și cu proiectul de lege al Măriei Sale Ștefan Vodă, uitat în nu știu ce scrin domnesc. Așa se face că băutura a rămas de căpătâi în unele județe moldave, femeile și copiii bând cot la cot cu urmașii răzeșilor și plăieșilor de odinioară. Nu mai departe zilele trecute, într-o școală din Bacău, școală care poartă numele cunoscutului cronicar Miron Costin. Ziua de naștere a unui prunc în clasa a II-a, cu tătuc primar într-una din comunele înșirate de-a lungul Trotușului. În pauza cea mare, de la 9.50 la 10.10, tătâne-său, mare sculă în basculă în administrația curentă, cere voie directoarei să-i sărbătorească lu’ fi-su ziua de născare. Doamna, despre care nu știm cine-o pus-o directoare, la cât e de bleagă, și-a dat ok-ul, iar primarele atât a așteptat, a adus cu el un taraf de lăutari, o televiziune locală, animatoare și șampanie, plus o guristă care cânta de mama focului: „Ia mai toarnă un păhărel, să ne veselim nițel”.

Și uite așa, de România Educată a lui KWI se alege încă o dată praful, zădărnicind, pentru a nu știu a câta oară, proiectul de lege promovat acum cinci secole de Ștefan Vodă că, vorba aia, important e ca de mic să deprinzi tainele cântărilor de odinioară: Uite așa aș vrea să mor// Cu paharul lângă mine//Cu cobzarul lângă mine// Uite așa aș vrea să mor!

• Tweet
• Pin It