Şpriţul de la urmă

A fost Ziua Europei. N-am scris. Ce să scriu? Că Europa ne face un favor să fim în Europa? Şi când are chef ne decimează păsările inventând gripa aviară? O Europă care ne face să ne urâm caii, porcii, mieii, măgarii şi mititeii? O Europă care a găsit la noi doar o bănoasă piaţă de desfacere, pentru toate ciurucurile ei? Care nu dă doi bani pe voturile românilor şi ne impune la conducere pe cei mai golani dintre golani? Care minte de usucă şi ne acuză de lovituri de stat, care spune că nu avem stat de drept şi ne îndreptăm spre Rusia? Care ne consideră o colonie de handicapaţi, dar care ne sleieşte furându-ne toate creierele strălucite? Să mori de râs! Eu sunt cetăţean european şi am drepturi. Care drac de drepturi? Spuneţi-mi un singur drept şi îl înghit cu fulgi cu tot. Nimic, tată, doar obligaţii. Democraţia e numai pentru ei. La noi, dictat. Regionalizarea tot de la Europa ni se trage. Mă îngrozesc gândindu-mă la câte nenorociri vor veni pe capul oamenilor în urma regionalizării. Instituţii desfiinţate, oameni trecuţi în şomaj. O administraţie bramburită complet, în care nu o să mai ştim nici măcar de unde să ne scoatem un certificat de deces după ce dăm colţul. Învăţământul şi sănătatea paralizate, o nebunie întreagă. Suntem aburiţi cu descentralizarea făcută în interesul oamenilor. Cu atragerea mai eficientă a fondurilor, prin eliminarea din proceduri a centrului, a Bucureştiului. Numai vrăjeli şi minciuni. Interesele sunt în altă parte, se vede de la o poştă după cum se luptă deja unii pentru alegerea capitalelor regiunilor în ograda lor şi numirea şefilor. Pe niciun om normal nu l-ar îmboldi un astfel de război, pentru că înseamnă să te înhami la muncă şi atunci cine sau ce îi mână în luptă şi cât de mare e borcanul cu miere, dar, mai  ales, pentru cine? Asta ne mai trebuia acum? Nu-s destul de amărâţi românii? A fost Ziua Europei şi am văzut nişte manifestări de-a dreptul groteşti. Ce frumoasă e, cât de minunată, salvatoarea neamurilor, vorbe înflăcărate despre viitorul Uniunii Europene,  în codiţiile în care Uniunea asta e găurită toată şi ţările ei cad una câte una, băgându-şi populaţiile în deznădejde şi haos. Şi hop şi noi în zona euro, ba în 2015, ba în 2017, ba în 2019, ba nu suntem pregătiţi nici pentru atunci. Dar nicio grijă, vom fi anunţaţi când şi vom fi luaţi cu japca. Aceeaşi poveste şi cu Schengen-ul. Suntem cetăţeni europeni, dar Schengen-ul nu e de nasul nostru. Aşa că nu mă mai întreb cu ce ne-am ales din 2007 încoace. Doar cu dări? Pe care o să le tot plătim până când nu o să mai ştim nici măcar pe ce continent ne aflăm? Poate sunt eu tâmpit şi nu pricep, dar văd. Privatizaţi aia şi aia, vindeţi tot, resurse, otrăviţi-vă, noi vă oferim cianurile, otrăvurile din exploatarea gazelor de şist, poluare şi reziduuri radioactive, să facem o Europă curată în care să trăim doar noi. Vorba filosofilor noştri: De ce să ne fie bine, când poate să ne fie rău? La treabă! Şi după manifestare şpriţul îl daţi tot voi.

• Tweet
• Pin It