Se ia DOOM2 și se decupează mintal trei secvențe de corectitudine, de normă actuală, de impunere a unei forme. Regula e regulă, nu?
Pentru moment, pe snackuri îl înțeleg. Îl putem înțelege, oare, și în contextul formelor de plural chipsuri și sticksuri? În engleză avem simetrie, în română – asimetrie! Să încercăm o aliniere! Chipsuri. Cum altfel? *Chipuri? Ar fi derutant la citire. La nivel de pronunție – *[cipuri]? Ar fi derutant în cadrul ambelor tipuri de discurs.
Mai departe: *stickuri? De care? De memorie? Din nou – destul de ambiguu. Nu că omonimia și potrivirea formală de tip coincidență ar reprezenta vreo ciudățenie… Totuși, mai digerabil e, din punctul meu de vedere, pluralul marcat dublu (prin –s și prin –uri, englezește și românește) decât alinierea la o regulă fără aplicabilitate reală, naturalețe, oglindire în uz.
În două dintre cele trei cazuri, dicționarul a preluat o chestiune ciudată (poate!) etimologic și gramatical, dar perfect integrată în vocabularul actual. Nu înțeleg însă de ce se rămâne la varianta snackuri… Cred că snack (folosit aşa, la singular) trimite, mai degrabă, la gustare, nu la alimentul dintr-o pungă. De aceea, mi se pare pertinentă varianta propusă de un alt dicționar: „snack, snacksuri s. n. gustare, aperitiv preambalat” (George Volceanov, Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007). Îmi place și al doilea element explicativ: „aperitiv preambalat”!
Revin la pluralul dublu marcat: avem două cuvinte similare unde nu s-a pus problema dublului marcaj (chipsuri și sticksuri). În plus, e varianta tenismeni deranjantă? Singularul e tenismen, dovadă a adaptării și a pierderii motivației -a- vs –e- din engleză. Inițial, perechea era aceasta: tenismán s. m., pl. tenisméni (***, Dicționar ortografic al limbii române, Editura Litera Internațional, 2002). Să nu mai vorbim de tenisménă s. f., g.-d. art. tenisménei; pl. tenisméne, argument și mai puternic al faptului că e-ul din men și chiar men-ul rămân fără relevanță pentru limba română.
Am mai spus că e importantă analogia, că e crucială simetria, că pledez pentru simplitate și naturalețe, pentru precedentul în limbă. Snacksuri este varianta care ar reflecta aceste idei, importante pentru evoluția limbii. Să nu uităm însă de normă! Până la noi idei și intervenții, varianta corectă, oficială, este snackuri! Uzul va impune, probabil, schimbarea sau, cel puțin, adăugarea: snackuri/snacksuri.