Similarităţi îngrijorătoare

Pe zi ce trece, clasa aflată la putere se califică în premiantul neaveniţilor aflaţi la putere în România de după 1989. Social-democraţii o dau dracului de eleganţă a prostirii cu ştaif a populaţiei, aşa cum au făcut-o când erau la putere cei ce-şi spun de dreapta, şi repun în practică metodele abrupte ale perioadei de aur a ideologiei comuniste. Mulţi ar spune că miroase a Katiuşa, dar să nu ne hazardăm. Câteva asemănări ce cred că vă pot pune pe gânduri.

Principiul de bază. Minte-i, până vor începe să creadă că nu văd ei bine sau nu înţeleg ce se întâmplă în jurul lor. Minte-i până ce vor începe să se îndoiască de realităţi, de capacitatea lor de a gândi. Vor ajunge nişte larve, dependente de minciunile tale, crezându-te din ce în ce mai mult. Ţinuţi în ignoranţă, produse ale unui învăţământ axat pe memorare şi nu pe dezvoltare cognitivă, vor ajunge să se bucure că le permiţi să-ţi ciugulească din palmă seminţele îngenunchierii lor ca fiinţe raţionale.

Principiu derivat din primul. Fă-i să recunoască drept stare de fapt implementarea anormalităţii ca normalitate. Politicienii hoţi nu au furat. Ei sunt victime ale statului paralel înfiinţat de Opoziţie cu sprijinul ocultelor mondiale. Persuasiv, prin servitorii lor lansează pe piaţă fracturi logice, cum ar fi: „Bă, au furat ei, dar ne-au dat şi nouă. Ăialalţi au furat numai pentru ei”. Tot aici ar fi de amintit şi modul în care, majoritar, se fac angajări la buget. Activişti, slujitori ai partidului, neveste, copii, nepoţi, amante ale şefilor. Cei competenţi n-au loc. De ce? Aţi ghicit! Ăştia competenţii au prostul obicei de a gândi.

Un alt principiu derivat. Ţine-i săraci, dar nu într-atât încât să nu-şi poată plăti dările. Dă-le iluzia că suta aia de rahat oferită la un an, doi, îi scoate din mizerie. Bagă-le bine în cap că tu eşti mâna care îi hrăneşte. Şi da, ţine-i neapărat proşti, bolnavi şi în permanenţă cu ochii pe organele tale de intoxicare media.

Iniţial am vrut să scriu strict despre individa care a declarat că a scos ţara din noroi. Apoi, mi-am zis că nu este de capul ei. De aici au plecat cele scrise mai sus.