Sesiune parlamentară extraordinară

Parlamentarii, câtă frunză şi iarbă în această legislatură, tropăie şi ţopăie să se încălzească, pentru abordarea de pe poziţii sănătoase a bugetului de stat pe 2013. Înainte de buget, au socotit că jocul de glezne e cuvântul de ordine, pentru modificările la noua lege a statutului parlamentarilor, în condiţiile unui buget alocat la limita subzistenţei domniilor lor. Acest nou statut cred că e tot ce-i interesează pe parlamentari. În rest, adoptarea legilor, activităţile în comisii şi în teritoriu sunt floare la ureche, vor merge unse. Doresc şefii să se facă aşa sau aşa, şeful de grup parlamentar ridică deştul şi aşa se face. Cu statutul este însă altă mâncare de peşte. De felul în care va fi construit acesta, vor fi boieri sau tot talpa ţării, cum au fost mulţi dintre parlamentari înainte de alegeri. Or, acest lucru le stă acum în gât şi trebuie rezolvat rapid. Semnele însă nu sunt prea grozave. Chestiunea cazărilor şi a diurnelor pare a o lua cu viteză la vale. Trai pe vătrai este o sintagmă care nu mai este de actualitate. Ăştia-s banii, stai cu chirie în Bucureşti, la hotel de trei sau şapte stele, faci naveta de la Baia Mare sau dormi în gară, nu ne interesează, alţii nu mai pupi. Înţelegem greutăţile, sunt de acord parlamentarii, stăm cu chirie la bloc, dar dorim să ne asigure SPP-ul protecţie. Zi şi noapte, zdrahoni înarmaţi până în dinţi, să stea la uşă să ne păzească. Dacă vreo vecină ne hărţuieşte sexual sau aruncă cu oala de ciorbă după noi, că nu i-am mărit pensia? Aşadar, vrem un statut mai protectiv. De exemplu, să nu mai fim citaţi ca martori. Una-două la procese? Când mai facem legi? Ce nenorociri mai vrea Omul Negru cu banii, adică primul ministru? Să ne deconteze numai 7,5 litri de combustibil la o sută de kilometri? Asta e o mizerie! Să ne reparăm din banii noştri maşina de serviciu, când o buşim la cumpărături? Asta e o hoţie! Suntem aleşi de popor. Reprezentăm poporul suveran, or, poporul nu va accepta să fim noi, reprezentanţii lui, jefuiţi ca-n codru! Adicătelea, cum? Nu mai avem voie nici să ne angajăm neamurile (până la gradul 3), la cabinetele noastre parlamentare din teritoriu? Păi, mai avem noi linişte cu nevestele? Care ne vor scoate zilnic ochii că am luat o secretară mai zglobie? Să ne alegem personalul doar de la optzeci de ani în sus? Asta-i viaţă? Nu e viaţă, e un dezastru. Până şi amărâta de leafă ne-a fost redusă. Şi toate astea în vacanţă. Iar noi, ce să zicem? Zicem că mai sunt o grămadă de belele, care n-au încăput în textul de faţă, de te apucă şi mila. Dracu i-a pus să se înghesuie, să se facă parlamentari?