Romeo Dunca nu stă. Muncește de-i sar capacele!

Bravo, bă, Romeo! Te-am văzut la televizor. Chiar m-am bucurat să te aud vorbind în fața tuturor telespectatorilor acelui post TV. Când tot omul servea prânzul, savura un vin sau o berică rece de la frigider stând tolănit pe canapea, tu munceai de-ți săreau capacele. La propriu și în ciuda bârfelor conform cărora ai fi rămas șomer de când nu mai ești președinte al Consiliului județean și ai ieșit din politică.

Povești de adormit vigilența electoratului. Erai la Sibiu, la Filarmonica de Stat unde ridicai instalația pentru noul sistem de climatizare al sălii. Muncă de macaragist bătrân, dar periculoasă pentru situația dată, clădirea fiind construită înainte de a se naște baronul Samuel von Brukenthal, ăla căruia Raluca Turcan i-a urat „La mulți ani” când se împliniseră cinci sute de la moarte.

Așa că au apelat la elicopter și la un pilot priceput și cu precizie de ceasornicar. Și cine ar fi putut fi cel mai potrivit maistor dacă nu tu, Puiucule? Că sibienii și-au amintit cum ai făcut aceeași chestie cu acoperișul Consiliului județean pe când erai președinte și cu materialele transportate la cabana aia de pe munte pe care n-ai mai demolat-o în veci, și te-au sunat imediat. „Gata, vine băiatul! Faceți plinul la elicopter că vin și pe gratis.” Așa ai spus? Bine, nu chiar pe gratis, dar orișicât.

Romi, dragă, mă crezi sau nu, am fost mândru de ceea ce ai făcut la Sibiu pe acorduri muzicale de Mozart și Cvarterul de coarde pentru elicoptere de Karlhein Stockhausen. E adevărat, de-a lungul timpului ne-am mai contrat, dar până la urmă ne-am împăcat. Sincer, fără poznele tale la CJ, nu aș fi reușit să scriu două cărți în care tu ești personajul principal. Și asta, fără ca tălică să-mi bați obrazul. Ai înțeles că ai greșit și că critica constructivă e de bun augur. Asta mi-a plăcut la tine, nu te-ai supărat ca văcarul pe sat, cum o fac alții.

De muncit, ai muncit, Puiucule, nimeni nu poate să spună că ai frecat ridichea cât ai fost la Consiliul județean. Nu ți-a fost și nu ți-e frică de muncă. Când bagi capul în jug, apăi tragi, nu te glumești. Dacă la muncă ai fost ca Niculae a lu’ Moromete la școală, cu coroniță la sfârșit de an, la politică ești varză. Nu te pricepi deloc. Te-au făcut băieții cum au vrut, iar tu i-ai crezut. Că așa ești tu, ai încredere în oameni, mai ales în cei ce se dau prieteni cu matale. Părerea mea e să uiți politica și să faci ce știi mai bine: să muncești până cazi în brânci.

Hai noroc, și cât mai multe apariții la TVR.

• Tweet
• Pin It