În urmă cu mai mulţi ani, într-o seară, la restaurantul Uniunii Scriitorilor din Bucureşti, Fănuş Neagu mi-a spus o poveste. El şi cu marele scriitor Guţă Băieşu, ziarişti sportivi la Scânteiea tineretului, au fost trimişi în Anglia, la Campionatul Mondial de fotbal, de unde trebuiau să vină acasă cu reportaje colorate despre acel eveniment sportiv. Bineînţeles, n-au ajuns atunci în Anglia, înregistrările făcându-le de prin birturile franceze şi invariabil, toate începeau astfel: Ne aflăm pe stadionul cutare şi totul în jur este o adevărată nebunie etc. Apoi, Fănuş a povestit extraordinar nenumăratele lor peripeţii până s-au întors în ţară, peripeţii în care el fusese factorul principal. Îl scotea din diverse încurcături pe Guţă Băieşu, avea grijă de el ca de un copil. Farmecul lui Fănuş era total, îl ascultai cu gura căscată, ba chiar ajunsesem să-l căinez pentru cât de devotat îi fusese lui Băieşu. Vremea trece. Într-o vizită a lui Băieşu la Brăila, bineînţeles, tot într-un restaurant, îl rog să-şi amintească de călătoria lui cu Fănuş la Campionatul Mondial din Anglia. A urmat o altă poveste uluitoare. Pentru că şi Guţă Băieşu era un povestitor renumit. Surprinzător însă, în afara faptului că n-au mai ajuns în Anglia, din vina exclusivă a colegului său, absolut nimic nu mai semăna cu relatarea lui Fănuş. Guţă avusese grijă până la epuizare de Fane, îşi sacrificase ultimul bănuţ să-i dea să mănânce (că era mare), călătoria întreagă fusese un coşmar, fără el, Fănuş ar fi murit, cu siguranţă, pe meleaguri străine. Această amintire mi-a fost adusă în gând de modul în care au povestit, fiecare în parte, participanţii la întâlnirea de taină avută cu câteva zile în urmă, la Parlament, între Ponta şi preşedinţii celor două Camere cu Băsescu Traian. USL-iştii au relatat cât de fermi au fost ei în discuţii, cum l-au pus la punct pe Băsescu, în timp ce acesta din urmă a povestit ziariştilor cât de constructiv a fost, ce subiecte serioase a atacat, desigur, altele decât cele povestite de capii USL. Aceştia au vorbit despre comasarea alegerilor europarlamentare cu cele prezidenţiale, în timp ce din informarea lui Băsescu făcută ziariştilor a reieşit că temele au fost monitorizarea pe Justiţie şi terorism, nici pomeneală de comasare. Este vreo asemănare între cele două cazuri? Este şi nu este. Dacă în primul caz am fost absolut încântat, în cel de-al doilea am ajuns complet zăpăcit de cap şi plin de nervi.