La ce nu vom mai reveni şi la ce vom reveni

Ieri, am fost martorul unei mici întâmplări, care, pentru mine, a avut o anume semnificaţie. O doamnă din personalul magazinului Profi din piaţa Reşiţa-Sud, cu un morman de preţuri noi în braţe, privea pierdută rafturile ticsite de tot felul de pachete şi pacheţele. Apoi, o aud şoptind înciudată: Ce e şi unde dracu o fi Kinder Maxi King ăsta? Am luat şi eu rafturile la lectură şi am avut un mic şoc. Parcă mă aflam în turnul Babel, în care se vorbeau deja toate limbile pământului, totul devenind … o babilonie, neavând nicio legătură cu limba română. Deşi, dacă mi-aduc bine aminte, există chiar o lege, Legea Pruteanu, prin care toate produsele trebuiau să fie traduse şi în româneşte. Aiurea! Lege moartă, ca şi autorul său. Citiţi şi comentariile de pe forumuri, pe indiferent ce subiect. E o nebunie. Cuvintele româneşti sunt schimonosite în fel şi chip. Prescurtări aberante, agramatismele şi dezacordurile aruncă în aer orice umbră de bun simţ gramatical, de parcă toţi autorii n-au reuşit să absolve nici măcar clasa ajutătoare. Asta nu e globalizare, ăsta e un analfabetism cras, strigător la cer. Un dezastru. Într-un oraş, toate firmele magazinelor au denumiri imposibil de descifrat şi de ţinut minte. Dacă citeşti la Registrul Comerţului numele societăţilor comerciale de la noi, te apucă durerea de cap. Moda eliminării complete a limbii române din grafia noastră este atât de înrădăcinată, încât nu se va mai putea reveni niciodată la normalitate. Citeşti numele unei societăţi comerciale şi în veci n-ai să ghiceşti cu ce se ocupă. E bine, e rău? Poate acesta e trendul. Na, că m-am tâmpit şi eu! Totuşi, sunt ţări care îşi apără prin toate mijloacele limba naţională. Francezii au legi împotriva pătrunderii în limba lor a cuvintelor englezeşti. Noi, în schimb, am asimilat de toate. Şi expresii daco-romane, şi denumirile greceşti, ostrogote, slave, ţigăneşti şi ungureşti, chinezeşti şi expresiile celor care au dormit o noapte pe la noi, cu un cosmopolitism adus la demenţă. Care însă ne-a transformat fondul lexical într-o adevărată ciulama. Un esperanto original, pe care ar trebui să-l exportăm. Măcar să fim şi noi o dată mai cu moţ. Să revenim acum la subiectele noastre nepreferate. Marţi seara avut loc o întâlnire de taină între şefii Camerelor, primul ministru şi Băsescu Traian. Fiind o întâlnire de taină, s-a aflat tot. Terorismul, monitorizarea pe Justiţie au fost, la vrăjeală, subiectele principale discutate, de parcă îi păsa cuiva de ele. Alta însă a fost miza. Comasarea alegerilor europarlamentare cu cele prezidenţiale de anul viitor, undeva, pe la începutul lunii iunie. Aoleu! Să plece Băsescu de la Cotroceni cu şase luni mai devreme? Să avem doi preşedinţi în acelaşi timp, cel ales în iunie, la grădinărit, până i se încheie mandatul lui Băsescu Traian? Pentru că e posibilă şi o astfel de caraghioasă soluţie? Băsescu va negocia însă la sânge reducerea mandatului său şi cu o zi, suntem siguri de asta. Dar asupra acestui subiect vom mai reveni.