Scenariu SF: Bună ziua, sunt de la Ministerul Sănătății. Spuneți-mi și mie cine e managerul Spitalului Județean?

Despre gafele și inepțiile din sistemul de sănătate românesc în cele aproape trei luni de pandemie de coronavirus s-a tot scris și vorbit. Aproape zi de zi am fost puși la curent cu câte o grozăvie furnizată de cei responsabili fie cu comunicarea din Ministerul Sănătății, fie cu suspendarea, revocarea și numirea managerilor de spitale și directori de DSP. La un moment dat ajunseserăm ca numărul vindecaților să îl depășească pe cel al persoanelor infectate! Dar când am crezut că nimic nu ne va mai surprinde în această bulibășeală…

…am aflat ceva care pur și simplu ne-a dat peste cap, pentru că nu ne-am putut imagina vreodată că poate fi posibil așa ceva într-un minister, cel al Sănătății, la nivel de comunicare.

Iată întâmplarea de la care pleacă povestea noastră, ale cărei personaje principale sunt Alina Stancovici, managerul suspendat al Spitalului Județean de Urgență Reșița, și doi angajați ai Ministerului Sănătății.

„Într-o zi am fost sunată de un domn care s-a recomandat că fiind angajat al Centrului de Comandă al Ministerului Sănătății: «Sunteți doamna Stancovici?» I-am confirmat ceea ce omul dorea să știe. «Doamna Stancovici, ce se întâmplă că de zece zile de la Spitalul din Reșița nu mai primim niciun raport despre…». I-am răspuns domnului respectiv că prin ordin al ministrului Nelu Tătaru eu nu mai sunt manager și chiar dacă aș fi fost, tot nu l-aș fi putut ajuta, pentru că nu managerul spitalului se ocupă de astfel de raportări. «A, da? Nu știam că nu mai sunteți manager». Omul și-a cerut scuze și a închis. A doua zi am primit un alt telefon, de la același Minister și compartiment, de data aceasta fiind o femeie: «Doamna Stancovici?» «Da!». «Doamnă, de 11 zile nu ne mai trimiteți de la Spitalul din Reșița rapoartele despre…». Vă dați seama ce față am făcut? I-am explicat și doamnei același lucru legat de suspendarea mea din funcție. «Nu se poate, doamnă, vă avem în baza noastră de date», a replicat funcționara Ministerului. «Puteți să mă aveți, doar că eu nu mai sunt manager. Deocamdată». Femeia nu s-a lăsat, avea nevoie de raportări: «Bine, atunci o să o sun pe doamna Rodica Măslin, directorul medical». Am crezut că n-am înțeles bine despre cine era vorba. De când doamna Măslin nu mai este director medical, alte două persoane au ocupat această funcție. Am rugat-o să repete, să mă conving că ceea ce spunea era adevărat, iar femeia o ținea una și bună că va vorbi cu doamna doctor Măslin care nu mai ocupă funcția de aproape doi ani”.

Alina Stancovici se aștepta ca ziua următoare să fie sunată din nou de cineva de la Centrul de Comandă al Ministerului Sănătății, de data aceasta să fie întrebată despre numele managerului interimar al Spitalului Județean de Urgență Reșița. N-a mai sunat nimeni, poate și pentru faptul că oamenii ministrului Nelu Tătaru și-au dat seama în ce situație penibilă s-au aflat.

Dacă nu există nici măcar o bază de date cu numele și prenumele managerilor de spitale din țară, ce pretenții putem avea de la acești responsabili din Ministerul Sănătății? Cum să mai dăm crezare raportărilor pe care le tot auzim la televizor seară de seară, cât timp ele nici măcar nu ajung la București? Și mai este ceva, cum să coordonezi spitalele dacă tu nu știi nici măcar cine e director de spital județean? Sau dacă știi, afli că între timp nu mai este, pentru că tocmai tu, ministru, l-ai schimbat, doar pe baza unui referat întocmit de prefectul numit politic.