Să ne vedem cu bine

Ieri, în continuarea evenimentelor şi procedurilor plictisitoare, nu s-au întâmplat lucruri catastrofale. Un mic tărăboi între PSD şi PNL în legătură cu CNADRFGT etc., pe tema , cine să ia această maşină de făcut bani. Dacă îl lua PNL-ul, îi revenea lui Fenechiu, care s-a exprimat tranşant, ori iau eu CNDARetc.-ul ăsta, ori refuz mandatul de ministru şi plec acasă, la Iaşi. Nu l-a primit de la PSD, aşa că poate pleca acasă, că oricum pleacă după condamnare. Tărăboiul odată închis, Parlamentul s-a reunit pentru aprobarea guvernului. Lipsă, 184 de parlamentari, plus Băsescu Traian, care a zis că nu se scoală cu noaptea-n cap. Poporul român nu i-a remarcat lipsa, doar membrii Guvernului, care au întrebat dacă, după depunerea jurământului de la Cotroceni, Băse va da o şampanie. Le răspundem noi. Nu va da, pentru că nu mai are de unde. A băut-o toată fostul prim-ministru Mihai Răzvan Pomădatu, în cele 70 de zile ale mandatului său. Nu. Cu răchie de acasă nu se poate, aşa că domnii miniştri vor pleca nebăuţi şi necinstitţi de Băsescu Traian, deoarece o asemenea obligaţie nu se regăseşte în Codul Politic al Bunelor Maniere, semnat de Ponta şi Băse. După toate alea şi alea din Parlament, cum ar fi, de exemplu, inclusiv, prezentarea programului de guvernare, pentru următoarea sută de ani, a vorbit Ponta. Cuvântul primului-ministru a fost deosebit de optimist şi a nimerit-o, domnule, la fix. A declarat răspicat că va rezolva marea problemă a omenirii şi a promis ferm că, ieri, nu va veni sfârşitul lumii, nici pentru mayaşi, nici pentru creştini, nici pentru turci, tătari, huni şi nici măcar pentru cei fără niciun Dunmezeu. Iar ca un bonus, câte o farmacie în fiecare sat, aşa cum era pe vremea lui Ceauşescu. Urmând ca sfârşitul lumii să fie stabilit la o dată care nu se va comunica, printr-o ordonanţă a guvernului, chiar dacă Barroso a interzis, că numai UE are dreptul de a da ordonanţa. Vacs albina. Poporul a decis. Ce să mai vorbim! Azi, dimineaţă, când omenirea s-a trezit, nu fusese sfârşitul lumii şi şapte miliarde de oameni (nu se ajunsese încă la şapte miliarde patru sute de milioane de locuitori ai planetei), erau la picioarele lui Ponta. Firesc, a pleznit rânza în mine de mândrie. Făcând această dovadă supremă de competenţă, restul e de doi bani. Autostrăzi? Un fleac! Investiţii? Nimic mai simplu. Salarii, pensii mai mari, la degetul lui mic. Spitale, şcoli, căldură, mâncare, un porc de Crăciun la fiecare, ca şi făcute. Dar am o obiecţie. Cine taie atâţia porci? Nu am auzit nici un angajament în acest sens. Guvernul? Să se prevadă în Constituţie. Şi-apoi, atenţie la evaziunea fiscală comisă de măcelari. În rest, pot dormi liniştit. Guvernul lucrează pentru mine. Să ne vedem cu bine, la celălalt sfârşit al lumii.