Reformă și revoltă în Senat!

victor nafiru 1 of 1 620x400

Nea Ilie Bolojan s-a pus să facă ce știe mai bine: să dea oamenii afară. Pardon, să eficientizeze aparatul birocratic sau cum i s-o mai fi spunând. Așa a făcut și pe unde a mai fost șef, la Oradea Mare, așa are de gând să facă și la Senat. Că prea mulți taie frunze la câini și mută hârtiile dintr-o parte într-alta. Că dacă măsura lui a dat rezultate în Bihor, de ce nu ar da și în Capitală, că doar n-or fi miticii de București mai cu moț.

Bravo, nea Ilie. De acord cu tălică, care ești os din oscioarele voievodale ale lu’ Glad, Gelu și Menumorut. Dă-i afară pe toți cei care ți se par insipizi, incolori și sinecuriști, după care organizează-le un concurs ca la carte, corect, cu examinatori cu frică de Dumnezeu, fără nepoți, amante și alte relații extraconjugale, dacă vrei să ai parte de un examen corect, la standarde UE, PE, CE, NATO și ce mai vrei matale. Dar să știi că nici atunci nu ești, bre, sigur că 50% dintre ei au luat examenul pe bune căci, între noi fie vorba, de piatră să fii și tot clachezi în fața unei concurente parcă făcută pentru un astfel de post: picioare până în gât, țâțe ca ugerele din rasa Pinzgau de Transilvania, buze siliconate.

Bă, nea Ilie, ești tare, dom’le. Te admir și-ți salut pe această cale fermitatea de care dai dovadă, chiar dacă acest lucru îi va întări și mai multe pe suveraniștii lu’ Georgescu, Ancuței și a lu’ Jorjelu. Odată și odată, cineva trebuia să facă curățenie și la Senat. Să bage aspiratorul în priză, să scape țara asta de piloși.

Da’ știi ce nu înțeleg eu la matale? De ce nu ai început direct cu parlamentarii. Că știi bine cum lucrează un deputat sau un senator. Băieții încep săptămâna pe la prânz, lucrează două-trei ore în comisii, apoi sunt liberi până a doua zi, marți. Dacă nu sunt dezbateri ori aprobări de acte normative unde e nevoie de ridicări de mână, ziua se încheie repede. Patru, cinci ore, cel mult șase, în cazul în care mai stau la o bârfă, la o socializare. Miercuri, la fel. La fel, o zi scurtă. E drept, ziua începe dimineața și se termină după patru ore, patru ore și jumătate. Totul se discută, dezbate și se votează pe repede-înainte, căci avionul nu e ca autobuzul de Bragadiru să aștepte fiecare parlamentar. Joi și vineri, în teritoriu. Întâlniri cu cetățenii onești, audiențe la cabinetul parlamentar, consultări pe teme date. Aiurea. Povești de adormit copiii căci, în realitate, nu se întâmplă nimic din toate astea. Eventual un șpriț cu prietenii, care e mereu binevenit.

Tragem linia și constatăm că într-o săptămână normală, senatorii sau deputații nu muncesc, efectiv, mai mult de 16 ore. 16 ore ori patru săptămâni nu adună 70 de ore într-o lună pentru care alesul poporului primește un salariu de 11.000 de lei, o sumă forfetară de 35.000 de mii de lei, pe care doar jumătate trebuie să o justifice cu chitanțe, bonuri ori facturi, indemnizație pentru fiecare zi de lucru, cazare în cuantum de 4.600 de lei pe lună, diurne pentru ieșirile din țară, două drumuri cu avionul pe săptămână și alte mizilicuri.

Și atunci, nea Ilie,  e corect să te iei doar de piloșii și de sinecuriștii ăia de la Senat? Că te întreb pe tălică, cam cât ai vrea să muncească funcționarii ăștia, dacă parlamentarii trei zile trag mâța de coadă și două se fac că muncesc pe un purcoi de bani?

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/