Cazul şocant de la Ocna de Fier în care un copil de doi ani a fost găsit mort pe un deal, la trei kilometri de casă, nu a fost încă elucidat. Specialistul Tudorel Butoi a comentat pentru Express de Banat împrejurările în care ar fi putut să aibă loc dispariţia micuţului.
Chiar dacă rezultatele cazului de până acum au concluzionat că băiatul a murit natural, până în momentul în care cercetările vor lua sfârşit, situaţia copilului găsit mort de la Ocna de Fier nu scapă de semnele de întrebare. Potrivit specialiştilor, analiza speței de faţă ridică probleme complexe vizavi de cauzalitatea şi disfuncţionalitatea supravegherii minorului la o vârstă atât de fragedă.
CITEŞTE ŞI: INCERTITUDINE ÎN CAZUL COPILULUI GĂSIT MORT!
,,Un copil poate dispărea în câteva minute pur şi simplu. Acestea sunt lucruri legate de răspunderea pe care o are tutorele, părintele, cel care îl are în custodie, acestea exced analizele cazului. Lucrurile vor fi soluţionate prin abordări complexe. Ciudată este însă distanţa pe care o parcurge copilaşul de doi ani şi locul unde este găsit, respectiv pădurea. Piesa principală, în opinia mea, este necropsia cadavrului micuţului, expertiza medico-legală, cea care stabileşte cauza morţii. Aici necropsia arată că băiatul a fost viu în această pădure, iar moartea a apărut din cauza căderii temperaturii, s-a instalat odată cu noaptea friguroasă şi copilul nu a mai putut să reziste. Asta, în situaţia în care copilul s-a deplasat cumva, a fost uitat, abandonat sau dus intenţionat, moartea survenind în aceste împrejurări”, a precizat doctorul în psihologie criminală Tudorel Butoi.
Copilul de doi ani, vrăjit de peisaj
Psihologul criminalist, cel care a introdus pentru prima dată în România tehnica poligraf, explică faptul că deplasarea copilului ar fi fost posibilă din cauza lipsei spaţiului orientării.
,,Micuţii nu au spaţiul orientării. Ei trăiesc într-o lume fabuloasă, ludică, de joacă. Copilul putea fi vrăjit chiar de peisaj. Putea să alerge zeci, sute de metri după o insectă, fluture. În mintea lui apare jocul, curiozitatea, activitatea aceasta de tip ludic, şi se lasă vrăjit de ea. La vârsta aceasta nu conştientizează pericolele întâlnirii cu un animal de pradă, cu nefericiţii infractori de tip pedofili sau alte aberaţii. În bagajul experienţei sale nu există aceste lucruri pentru a avea comportament de apărare, de a nu se victimiza, el se victimizează. Atunci nu este exclusă ipoteza ca cel mic să fi parcurs această distanţă sau să se fi jucat în apropierea pădurii. Deseori, micuţii îşi abandonează chiar încălţămintea, iar aici beşicile de pe tălpi arată că cel mic a mers pe picioarele lui până în locul respectiv”, a adăugat specialistul Tudorel Butoi.
Vinovați de întârzierea găsirii minorului
Implicarea slabă a voluntarilor din poliţie pare să fie unul dintre motivele pentru care micuţul de doi ani nu a fost găsit la timp. ,,Este o situaţie dramatică. Pentru majori, o pădure nu poate fi abordată cum credem noi. O abordare a unei păduri pentru a căuta un minor se face pe sectoare, se haşurează pădurea ca pe tabla de şah, cu forţe mari. Se apelează şi la voluntarii din poliţie, iar cei de la noi sunt neglijaţi complet, în loc să fie utilizaţi în activitatea aceasta”, mai susţine psihologul criminalist care subliniază faptul că, în astfel de cazuri, trebuie să se facă lumină mai ales în hăţişul de relaţii al familiei. ,,Investigatorii trebuie să afle dacă au existat relaţii de duşmănie sau răzbunare, dacă părinţii au avut vreodată intenţia de a-şi abandona copilul sau chiar de a-l trafica, sau dacă altcineva vreodată a vizat copilul pentru a-l putea răpi. Cu alte cuvinte este o cauză complexă care necesită eforturi conjugate ale investigatorilor judiciari”, a concluzionat Tudorel Butoi.
CITEŞTE ŞI: