Pentru Adi Nica, fără de venin

Prietenul meu miliţian Adi Nica nu se potoleşte şi ne trânteşte o nouă colecţie de snoave, de prin Miliţie adunate. Abia ieşit la pensie, le-o cam spune foştilor tovarăşi şefi ce simţea el şi, în general, subalternii tovarăşului comandant de IPJ. Încerc să scriu frumos, fără veninul de care mă acuză Nica permanent că l-aş revărsa printre verbe şi adverbe. E vulcanic, e iubitor de meserie, iubitor de oameni, dar are un defect. Urăşte defectorii. Adică, ăia ce umblă după miliţieni pentru a le demonstra că sunt corupţi. L-au demonstrat şi pe el, trimiţându-l la ţară şef de post. După vreo 20 de ani de prins hoţii hoţilor, măcar nu l-au umilit făcându-l ajutor de şef de post. A ieşit la pensie şi se răcoreşte. A trăit şi scrie ca un miliţian. Care a înţeles că a fi poliţist presupune temeinicia uceniciei de miliţian. Diferenţa dintre cele două substantive o face calitatea umană. Pe care Nica, întâmplător ):, o face. Vă redau în continuare coperta celei de-a doua cărţi, pe care mi-a făcut onoarea de a o scrie.

Adi Nica este printre puţinii foşti poliţişti ce are simţul umorului şi se intitula după 90 miliţian. Nu cred că spun o noutate dacă declar că tâmpiţii n-au umor. Ei bine, Nica are şi umor şi dragoste de meserie. Mai „prieten” cu borfaşii decât şoarecii de miliţie ce serveau mai mult pe sub birouri, miliţianul a rezolvat sute de cazuri de-a lungul carierei sale profesionale. Încheiată cu triumful şobolănimii, prin trimiterea sa la final de carieră ca şef de post la ţară. Gentili, şobolanii nu l-au umilit total prin a-l numi ajutor de şef de post. A înghiţit şi după doi, trei ani a ieşit la pensie. Prima răbufnire, că nu-i putem spune răzbunare, Nica fiind oricum numai răzbunător nu, a fost cartea „Nemernicia unui sistem”. Această a doua sa apariţie editorială „Printre gratii” mi se pare ca un argument adus celor scrise acolo. Nimeni nu este naiv să nu priceapă că personajul principal este el. Toate rândurile sunt scrise cu emoţia şi siguranţa celui ce se ştie stăpân pe meserie, dar şi cu frustrarea celui ce simţea că lucrurile pot fi mult mai bine făcute. Frustrarea că şoricelul de birou ţinut în acvariu de unul sau altul dintre şefii de partid de la judeţ vin să-i aprecieze activitatea şi să-i ordone. „Ăsta n-a prins un hoţ nici în somn şi vine să-mi ordone cum să-mi fac eu munca”, îi place tare mult lui Nica să spună. Da, acest nou produs este despre respectarea şi iubirea meseriei, este despre adevăratele relaţii ce le dobândeşti în timpul practicării acesteia cu devotament, dar ne şi arată cum blestemul politicului poate face praf chiar şi instituţii ce se doresc de bază într-un stat.

Lansarea, 15 noiembrie a.c. Unde? Fiţi detectivi!