Miercuri seara s-a disputat, cel mai probabil, ultimul meci oficial pe Stadionul „Dan Păltinișanu”, finala fazei județene a Cupei României, câștigată cu 3-2 de Avântul Periam în fața celor de la Dudeștii Noi. De altfel, pe stadion se montează deja scena pentru Diskoteka Festival. Cum în viață puține lucruri sunt întâmplătoare, la finalul meciului, nocturna arenei s-a stins, parcă într-o replică a stadionului care își simte sfârșitul aproape.
Echipa din Dudești a deschis scorul din minutul 4, după ce Claudiu Sturdza l-a faultat pe Sebastian Lobonea în careu. Răzvan Plopeanu a transformat penaltiul acordat, dar Periamul a egalat din minutul 26, după un corner, când Ionuț Ologu a marcat cu capul. După 1-1 la pauză, din minutul 58 Rareș Blaga a marcat pentru Avântul, iar scorul a devenit 1-4 din minutul 74, la reușita marcată de Răzvan Trandu, într-o vreme, cel mai bun pasator din Liga I când juca la ACS Poli. În prelungiri, Domenic Turbureanu a redus diferența, dar era prea târziu pentru egalare.
CSC Dudeștii Noi: Burtic – Firuț, Lutsch, Bud, Palade, Lobonea, Danci, Plopeanu, Slabu, Damian, Hurdea. Au mai intrat: Almășan, Nichitean, Toroni.
Avântul Periam: Ulmet – Filip, Artimon, Bobu, Sturdza, Mînecan, Dobra, Blaga, Ologu, Sîrbu, Trandu. Au mai intrat: Ciobănică, C. Radu.
Trandu, fost polist, cel mai bun la „ultimul bal”
Răzvan Trandu a și primit trofeul de omul meciului. Mijlocașul a abandonat fotbalul de performanță după dezamăgirea trăită când Rapidul a intrat în faliment. „A fost un meci foarte greu. Am început de la 1-0 în primele cinci minute. Am continuat să credem în noi și să ne practicăm jocul pe care ni l-am propus. Am reușit să egalăm, după aceea am ajuns în avantaj. Nu m-am gândit să fiu omul meciului. Primul gând a fost să câștigăm Cupa pentru acești oameni care au venit din Periam și mă bucur că am reușit să-i facem fericiți. Sunt prieten foarte bun cu Mînecan. El a mers acolo după ce a plecat de la Ripensia și mi-a zis dacă nu vreau să merg acolo, să jucăm de plăcere. Fiind prieteni, am mers și asta a fost istoria. Am jucat și la Dudeștii Noi, de unde am plecat în vară la Periam. Voi continua la Periam, pentru că suntem un grup frumos și asta e cel mai important la nivelul acesta. Din fericire, microbul mi-a rămas în sânge și nu am reușit să mă las de tot de fotbal. La acest nivel, este numai de plăcere”, precizat jucătorul.
Trandu a recunoscut că nu s-ar fi așteptat niciodată să dispute ultimul meci pe „Dan Păltinișanu”.
Vali Miculescu, la ceasul micilor și marilor regrete
Antrenorul Dudeștilor este fostul polist Valentin Miculescu. Tatăl lui David, jucător la UTA, antrenorul a purtat tot meciul un tricou cu UTA. „Am fost supărați pentru că așa trebuie să și fii dacă pierzi o finală. Îmi pare rău că după primele zece minute în care am pus presiune pe ei, exact cum ne-am dorit să începem, am avut o cădere inexplicabilă, prin care i-am lăsat să ne preseze în careu în jumătatea noastră. Și am ieșit prin niște mingi lungi… Nu am înțeles care a fost ideea, de ce am trecut de la jocul pe care îl avem etapă de etapă, încercând să punem mingea în joc, e prima dată când văd echipa mea jucând jumătate de oră așa haotic. Am revenit în repriza a doua și consider că, după ocaziile din repriza a doua, putea să fie un rezultat de egalitate și să mergem mai departe în prelungiri. Așa pățesc la fiecare etapă. O dată trebuie să greșesc și adversarii marchează. La prima șansă ne-am dat autogol, apoi pasă de gol. Într-o finală cu două autogoluri nu ai cum să câștigi o finală. Am avut tricou cu Arad. Acesta l-am nimerit. L-am primit cadou, de la juniori, de la turneele pe care le facem în Arad”, a punctat Miculescu.
Fostul fotbalist al lui Poli și-a dat frâu liber la amintiri și regrete. „Era frumos să se stingă cu un meci al echipei Poli Timișoara în prima ligă. Mi-am dorit și eu să intru pe final, măcar un minut, să joc, am și fost trecut pe foaie. Din păcate, nu am mai reușit să intru. La ce joc am făcut și cum am fost conduși, nu-și mai avea rostul. Mă bucur pentru echipa mea că au reușit să joace pe «Dan Păltinișanu». Nu știu dacă vor mai avea ocazia, în proporție mare, nu cred că va mai juca vreunul pe așa un stadion. Sincer, nu pot să spun că-mi pare rău, atâta timp cât va fi făcut unul nou. Sper să fie cât mai repede, nu ca în alte părți, unde se așteaptă de ani de zile. Se pare că în partea aceasta de țară merge mai greu, ajung mai greu bani de la București, e drumul mai lung. Eu am foarte multe amintiri plăcute de pe acest stadion. Eu am fost la Poli într-o perioadă în care nu a fost totul roz. A fost foarte greu. Am fost toți timișoreni și am încercat și am și reușit să menținem echipa în Liga a II-a, spre deosebire de alții care au venit doar când echipa promova sau când au fost bani și condiții foarte bune. Un meci a rămas special pentru mine, cel cu Chimica Târnăveni, când am câștigat cu 2-1, eu jucând fundaș central. Am marcat ambele goluri. Ne-am salvat de la retrogradare prin victoria aceea. Au venit maximum 500 de spectatori, pe o ploaie torențială, când nimeni nu mai credea în noi. Nu era nimeni de partea noastră, probabil ca și acum, cu ACS-ul. Niciodată nu am înțeles și nu o să înțeleg de ce nu se poate face o echipă a Timișoarei, nu o să înțeleg de ce ACS Recaș, care este din Banat, nu poate să fie Poli. Nu înțeleg de ce AEK București sau Rocarul au putut să fie Poli și nu o să înțeleg niciodată de ce oameni din oraș nu ajung la un numitor comun, cu o singură echipă. Am ajuns într-o situație în care putea să râdă toată țara de noi, să retrogradăm cu trei echipe în Liga a III-a. Eram de mirul lumii, poate intram și în istorie, pe lângă faptul că se închide stadionul”, a mărturisit Miculescu.
Teoretic, stadionul se va demola, cel mai devreme, în toamnă. Practic, după Diskoteka, probabil gazonul va fi deja serios avariat.