Oprobriu public, panaceu universal, deontologie profesională – triada intelectualilor

Asociem, de regulă, producerea unor greşeli cu lipsa de pregătire educaţională, profesională ori cu absenţa unui interes pentru discurs, pentru forma ideii. Greşelile apar însă şi ca urmare a circulării ori propagării unor structuri greşite, luate drept sintagme, expresii, alăturări sudate, clişee.

Aş spune că etichete de felul acesta poartă combinaţiile oprobriu public, panaceu universal, deontologie profesională – alăturări întâlnite, mai degrabă, în luările de cuvânt ale oamenilor şcoliţi. Vorbim de greşeli, de pleonasme? Să fie chiar de însemnat cu roşu astfel de asocieri?

Să deschidem dicţionarul!

leader board 728 x 90 px

Oprobriu înseamnă „dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte” (v. DEX, 2009). A adăuga determinantul public (când este vorba de societate) este un exces, comunicându-se de două ori (în mod inutil) aceeaşi idee. Pleonasm de manual… Să nu ne grăbim însă!

Un detaliu interesant schimbă lucrurile: oprobriu: „dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvîrșesc astfel de fapte. A se expune oprobriului public”. (v. DLRLC, 1955-1957). Sintagma apare şi în NODEX (2002), şi în MDA (2010). Consemnare interesantă şi, totodată, argument puternic. De ce am păstra refrenul pleonasmului? Sintagma e notată de un dicţionar Academic… Drept e că dicţionarele consemnează alăturările frecvente, nerecunoscute întotdeauna de un dicţionar ortografic, ortoepic, morfologic. Propun un alt refren: în timp, cuvintele îşi pierd şi transparenţa, şi savoarea, astfel că apare pornirea firească de a explica, de a accentua, de a traduce, de a personaliza.

Potrivit definiţiei din DEX, „medicament despre care se credea în trecut că vindecă orice boală”, panaceul nu poate fi altfel decât universal. Câteva dicţionare îl definesc prin sintagma remediu universal, de aici poate tentaţia de a adăuga acelaşi detaliu universalului însuşi. Medicamentul atotvindecător n-ar trebui, aşadar, să-şi adauge determinantul care produce pleonasmul. Dicţionarele au grijă să îl evite. De ce n-am duce şi noi grija mai departe?

Deontologie… profesională? „Totalitatea normelor de conduită și obligațiilor etice ale unei profesiuni (mai ales a celei medicale)”. Aşadar, deontologia apare în contextul unei profesii. Alăturarea conţine o repetiţie inutilă, iar verdictul e clar: pleonasm. Din nou – sintagma sinonimă ar putea fi cauza unei substituiri care stă la baza pleonasmului: etică profesională. Chiar alăturarea deontologie medicală ar putea deschide calea către deontologie… profesională.

În esenţă, prima alăturare avută în vedere ar putea strica şirul de pleonasme, susţinerea venind nu doar dinspre uz, ci şi dinspre lucrările lexicografice. O chestiune de cultivarea limbii: oprobriu, nu *oprobiu. În final, corectitudinea formală… beats everything!