O suită de… lux!

Ce s-ar alege de hazard dacă am răsfoi doar pagini clasice, clasic, de la dreapta la stânga? Are şi haosul virtual farmecul lui, rapiditatea clişeizării, goana după noul absolut al expresiei! Prin urmare, las deoparte romanul imaginar de pe noptieră şi mă învârt copilăşte printre articole de travel. Travel?! O frunzărire de ziar şi în loc de romgleză mă lovesc de purism românesc de secol XXI: „O suită poate oferi o experiență mai luxoasă, dar poate fi, de asemenea, o cameră mai mare sau cu o mică bucătărie”. (https://rum.tutorialadvice.com/travel/what-is-difference-between-hotel-room-and-suite-2299.html)

Romgleza, romgleză, dar suita asta parcă-i şi ea uşor neconvenţională. Fără upgrade. O simplă întoarcere la firescul românesc de a adapta.

Şanse futuriste să găsesc suita ca articol de dicţionar, aşa că folosesc articolul pe post de ghid lexematic: „O suită vă poate oferi și acces la servicii suplimentare, cum ar fi o zonă de bucătărie, care vă poate fi utilă în funcție de motivele călătoriei dvs.” Se continuă clar, coerent, simplu: „Unele suite de lux se aseamănă cu o cameră de hotel standard, oferind în același timp mai mult spațiu și mobilier, aparate și servicii mai luxoase.” Se ajunge rapid la suita prezidenţială: „Suita prezidențială oferă de obicei multe extra, de la minibar și articole de toaletă de lux până la telefoane suplimentare, stereo și DVD player.” Credeam că ajung la punctul final fără să găsesc vreun intrus englezesc. Wrong! Unele elemente rămân cum le-a lăsat limba-mamă, intraductibile, de necalchiat, de nemodificat în limba ce le preia. Altele însă se adaptează perfect la noul background lingvistic.

Fluxul conştiinţei mi s-a oprit la lucruri măreţe spuse de alţii: „Copilăria se termină în momentul în care lucrurile încetează să mai fie uluitoare. Atunci când lumea îţi dă senzaţia de «déjà-vu», când eşti rodat de existenţă, devii adult.” (Eugen Ionescu)

Aşadar, mă bucur măreţ şi uluit de mica mea descoperire: anglicismele îşi pot săpa drum rezistent în sistemul evolutiv al limbii române prin adaptarea simplă, rapidă şi previzibilă la normele acesteia şi, curat coincident, incadrarea la femininul românesc.

Chestiuni tehnice la final: suită s.f., pl. suite, artic. suita, suitele; < engl. suite /swi:t/. Pentru un dicţionar viitor. S-ar câştiga o pereche simpatică de omonime: suită1 „grup, ansamblu” suită2 „apartament de lux”. Să fie oare o extensie semantică şi să vorbim de suită ca element polisemantic, suita însemnând ansamblu de persoane, obiecte, facilităţi/servicii hoteliere? Încă nu m-am hotărât!