Mesajul apostolic de pe Facebook și cârcotașii care suntem!

Iartă-ne, Apostol(e), iartă-ne și nu ne mai dojeni în Sfânta Sâmbătă a lui Lazăr, când scriu aceste rânduri. Ca orice păcătos, mai greșim și noi și nu din răutate, ci din ignoranță. Că eu, de exemplu, am copilărit la Gogoșu meu ascultându-i la difuzor pe Dolănescu și Ciobănița și abia așteptam să vină duminica, că se făcea bal la Căminul Cultural unde cântau țiganii de la Burila Mică, Buriluța, cum se spune la mine în sat. Și atunci de unde cultură, bre? Eu recunosc, Rast era centrul cultural al Dunării de Jos, pe când Gogoșu meu…

Marian, încă o dată îți spun, ai tot dreptul să faci ce vrei cu noi. Să ne spui de la obraz că suntem habarniști, certăreți, egoiști. Să ne interzici să-ți comentăm postările. Fă-ne cum vrei tu, Apostol(e), trimite-ne unde crezi tu că ar fi bine pentru noi. Și iartă-ne nouă, păcătoșilor care suntem, că ne-am dat (prost) cu părerea, că am îndrăznit să grăim altceva decât tine legat de sacii ăia cu nisip de la Monumentul Eroilor din Govândari sau că nu înțelegem ce e ăla gest simbolic de solidaritate. Recunosc că noi, nepricepuții, neinițiații în tainele artei, am cam sărit calul și am întreținut săptămâni la rând o atmosferă de război, de miștocăreală, că atât ne-a dus capul. Pe unii dintre noi, nu pe toți.
Ai dreptate în toate comentarile tale, nu ne pricepem, dar ne băgăm în seamă că, deh, așa suntem noi, ăștia de la țară. Mi-a crăpat obrazul când ai postat povestea din Spania unde, în semn de solidaritate, localnicii au schimbat numele orășelului lor în Ucraina. Ba chiar și străzile ar fi fost redenumite după numele orașelor ucrainene distruse de război, un exemplu din care noi, cârcotașii, am putea învăța ce înseamnă generozitate și solidaritate. Să intru în pământ de rușine, nu alta. Uite, dom’le, cum ne mai dojenește Apostol(ul) Marian. Cum dracului, bă, oamenii ăia din Spania pot să schimbe în acte numele orașului, ale străzilor, ale instituțiilor în semn de solidaritate cu Zelenski și Klitschko, iar noi, ăștia din Reșița, nu suntem buni de nimic. Și are dreptate. El mereu are dreptate pentru că le știe pe toate. Aproape pe toate. Și am încredere în el. De aia, la început, nu am deschis linkul cu povestea de la Espana că mi-am zis: „Bă, dacă nici în Apostol(ul) Marian nu am încredere, atunci în cine?” Dar ceva, ceva ce nu pot să vă explic, mă mâna de la spate: „Deschide și citește povestea.” Până la urmă am cedat și am deschis linkul. Și iată ce scria acolo: „Săptămâna aceasta, care este Săptămâna Mare pentru credincioșii catolici, orașul nu se mai numește Fuentes de Andalucia, ci Ucraina. Autoritățile locale au luat această decizie la cerința locuitorilor, pentru a-și arăta solidaritatea cu statul invadat de armata rusă.”.

Ei, ce ziceți, parcă sună altfel. Deci: doar săptămâna asta, pentru că e Săptămâna Mare. Și nu în acte ori monitoare oficiale, ci doar metaforic. Ceea ce e cu totul altceva. Dar și așa, tot mi-a crăpat obrazul de rușine la mesajul apostolic de pe Facebook!

banner 970 x 250
tm4ua media express de banat (100x1000px)