Likerul – exponentul perfect al unei generații

Cu broker și hacker ne-am obișnuit de multă vreme. Dacă nu, n-avem decât să deschidem dicționarul. El s-a obișnuit. Lucrurile sunt simple și clare. Flexiunea e și ea purtătoare de aceleași etichete. Este corect: brokeri, hackeri. Fără variante. Fără cratime. Acceptăm. Ne conformăm. N-avem ce comenta. E logic. Există precedent. Există și o realitate ce are nevoie de o denumire.

Nici bikerul nu e străin. Apare în DOOM2 și e notat de DEX (2009) astfel: „BIKER, bikeri, s. m. 1. Persoană care conduce o bicicletă sau o motocicletă. 2. Membru al unui grup de motocicliști. [Pr.: baĭcăr] – Cuv. engl.”

Îl avem însă și pe biciclist. De asemenea, pe ciclist. S-or fi demodat? Să fie vreo diferență de sens? Eu văd lucrurile așa:

Biciclistul e, pur și simplu, persoana care circulă cu bicicleta. Mă gândesc la contexte de tipul: Nu e pieton, e biciclist.; Șoferul, neatent, a lovit un biciclist.

Ciclistul e, mai degrabă, sportivul care practică ciclismul. Cicliștii se antrenează mult.

Bikerul e cel care merge cu bicicleta/cu motocicleta, dar nu de nevoie, ci de fun, e pasionat de biciclit/motociclit, investește în echipament și pleacă la drum doar de dragul de a merge cu bicicleta/motocicleta. Așadar, triada nevoie – profesie – hobby impune, după mine, triada biciclist – ciclist – biker.

Haterul – nici el vreo noutate, cel puțin nu pentru facebookiști. Cuvântul nu apare în dicționare, dar nu văd de ce n-ar fi luat în seamă de lucrări lexicografice viitoare.

Liker? Normal. Antonimie actuală. Dualitate cerută de context. Cum s-ar putea numi altfel o persoană care dă like?

Și-acum: puțină gramatică. Explicația, de fapt; dar și explicația trebuie să poarte un nume. Și poartă!

De la likeliker! Sufixul cu valoare de agent  –ar (berar, cizmar, lăutar, tocilar, căpșunar) face posibilă înțelegerea lui -er, element derivativ în engleză. Ne putem gândi la ziler sau la oier, dar dicționarele indică derivarea cu ­-ar, ceea ce ar putea însemna că –er e o variantă fonetică. Bancher și miner sunt și ele terminate în –er, dar cuvintele sunt preluate așa din franceză. Cam așa stau lucrurile și cu liker, diferența e că avem de-a face în această situație cu un cuvânt din engleză, neadaptat. Pizzer (în nomenclator: pizzar!) e și el absent din dicționare, dar e frecvent folosit; putem spune că –er ar putea fi un sufix nomen agentis în română, unul foarte recent. La fel: –or, decupat din împrumuturi (controlor), folosit ocazional la crearea unor cuvinte românești: faianțor (oficial: faianțar).

De la liker – likeriță? Nici acest lucru nu e un procedeu străin pentru limba română. Ar putea fi dovada că like nu e doar o realitate lexicală extrem de prezentă, frecventă, ci și un cuvânt productiv în limba română actuală.

Câteva contexte: „Nici «likerii» nu s-au dat duşi din casă.” (evz.ro); „Duminică-seara ne păstrăm renumele pentru locul cu cele mai cool party-uri și cei mai mulți likeri talentați pe metru pătrat.” (timisoara.inoras.ro); „Likerul e acea persoană care apasă butonul Like/Îmi place la orice chestie care poate fi like-uită pe Facebook și nu numai” (mariussescu.ro); „Am circa 60 de mii de likeri pe pagina mea publică și sigur că o parte dintre ei doresc să fie în contact cu mine.” (expressdebanat.ro; declarație făcută de Nicolae Robu).

P.S. Îmi place mult o definiție din engleză. Liker: “Someone who generally focuses on the positive aspects of life. As such, an antonym of hater.” (urbandictionary.com).