ISTORIE Teroarea comunistă din Bărăgan a început în a doua zi de Rusalii

Ziua de Rusalii este un motiv în plus de bucurie pentru persoanele care au fost deportate în Bărăgan. Dincolo pe teama pe care o au și acum în suflet, aceștia simt extazul vieții pentru că au avut tăria să treacă peste tragediile pe care existența le-a rezervat pentru ei.

Ca să marcheze momentul, deportații în Bărăgan au susținut la Oravița o sesiune de comunicări științifice, în cadrul căreia și-au împărtășit unii alora experiența din câmpia morții. De asemenea, i-au comemorat pe cei care nu au reușit să treacă peste perioada terorii. Cornelia Fetea este președintele Asociației Deportaților în Bărăgan. Femeia îşi aminteşte ziua de Rusalii cu mare claritate. „Ziua a fost diabolic aleasă, chiar a doua zi de Rusalii, de sărbătoare, ca să amplifice şi mai mult suferinţa noastră. Retrăiesc cu groază momentul evacuării, disperarea părinţilor şi a bunicilor mei. Calvarul a început într-o gară”, povesteşte Cornelia Fetea. Zeci de vagoane de marfă, pline cu oameni gospodari şi vite o aşteptau şi pe Cornelia, care a reuşit cu greu să se cuibărească într-unul dintre vagoane.

„Mă îngrijora mulţimea disperată. Era un murmur de agitaţie de nedescris, iar drumul a fost marcat de temeri, foame, sete şi căldura unei zile toride de iunie”, spune femeia. Ajunsă la destinaţie, a fost şocată de casa pe care a primit-o în schimbul patului cald de acasă: un ţăruş era noua ei adresă. „Părinţii şi bunicii mei au început imediat să construiască ceva. Nu am ştiut ce este acela un bordei până când am ajuns în pusta aceea. Noua casă era făcută din chirpici şi acoperită cu trestie”, spune Cornelia, care a fost obligată de sistem să „sară” peste copilărie. S-a reîntors acasă, la vârsta de 12 ani.