Fuga de Bach și brâul lui Benga!

Când în urmă cu vreo cinci luni l-au auzit pe proaspătul președinte al CJ Caraș-Severin, Romeo Dunca, minunându-se de salariile pe care le aveau muzicanții Centrului pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean, mulți au zis: „Na, Benga, ți-ai găsit nașul cu Dunca. Până aici ți-a fost. Gata cu pita albă pe care ai halit-o pe vremea pesedeilor.” Că am uitat să vă spun, acesta împletește armonios, gen doi pe față, trei pe dos, pensia cu funcția de manager al instituției în cauză, servind cauza melosului popular din Banatul de Munte și nu doar pe cel de la Șoșdea, locul în care a copilărit.

Cine putea să spună una ca asta, dacă nu ăia cu sânge albastru, îndrăgostiți de clavecin, flaut, violoncel și harfă, mari amatori de concerte de pian la patru mâini? „O, Doamne – au exclamat erudiții și, pe lângă ei, snobii vremurilor noastre, care pe ascuns ascultă manele -, gata cu torogoata lui Vița, cu «Brâul», «Ardeleana», «De Doi» și cu cântările Ramonei”. Vița, bineînțeles. Stop concertelor folclorice, liber la audiții în Piața Prefecturii cu sonate de Bach, Hayden și Schopenhauer. Pardon, ăsta din urmă a fost doar filosof.

Carevasăzică, mă gândeam că până la urmă o dăm în mă-sa de sintagmă populistă, cea cu „veșnicia s-a născut la sat” și trecem pe muzică cu platane. Inițial, chiar am crezut că va fi așa, când nea Romeo l-a făcut administrator al județului pe celebrul DJ Tinu Vidaicu.

leader board 728 x 90 px

E adevărat, cu mici excepții, lăutarii angajați la Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale cântă după ureche și nicidecum nu umblă cu solfegiile sub braț, să ne impresioneze pe noi, ăștia care îi ascultăm. O fac însă bine, că asta le e meseria. Să cânte ori de câte ori e câte un eveniment, gen Zilele Orașului, Ziua Națională, Alaiul Primăverii, câte o petrecere privată și cam atât. Nu ajunge într-un an? Da, bine că nu. Pentru banii pe care îi primesc e super ok! Dunca vorbea de un fond de salarii anual de 1,3 milioane de lei, ceea ce eu cred că reprezintă suficiente motive ca la sfârșit de lună muzicantul să meargă la bancomat să-și încaseze onorariul de la stat. De la stat degeaba, că asta au făcut în starea de alertă, de urgență și de care o mai fi fost ea.

În principiu, Dunca avea dreptate când vorbea de o nouă organigramă, mai ales că la mijloc era un purcoi de bani, iar pandemia oprise și bruma de spectacole pe care muzicanții de sub bagheta Consiliului Județean le mai susțineau pe ici, pe colo. Avea dreptate, doar că totul s-a dovedit gargară ieftină cu fructe de pădure. De ce spun asta? Păi credeți că s-a întâmplat ceva de când Dunca apărea în presa națională cu declarațiile a la Bolojan? Aiurea. Muzicanții sunt tot acolo, bine mersi, Ioan Benga manageriază tăiatul frunzelor la câini, că ce altceva ar putea face în pandemie, iar Dunca se întreabă dacă nu cumva l-o luat gura pe dinainte când a făcut afirmațiile alea.

Între timp, fostul președinte al CJ, Silviu Hurduzeu, i-a transmis s-o lase mai moale, că rața măcăne și curcanul face glu, glu, glu, pentru că „județul are nevoie şi de drumuri, dar şi de sănătate, şi de educaţie, şi de asistenţă socială, şi de cultură”. Pam, pam!