FOTO. Statuia lui Bărar, tot pe hârtie, nu în parc

În Parcul Alpinet, încă de anul trecut, trebuia să străjuiască statuia lui Adi Bărar, fondatorul formației Cargo. Însă amplasarea stă după un aviz de la București, care nu a putut fi eliberat pentru că dosarul întocmit la Timișoara a fost greșit. De 3 ori!

Anul trecut, la cererea lui Corneliu N. Vaida, Consiliul Local aproba amplasarea statuii muzicianului în parcul de pe malul Begăi. Sculpptura a fost comandată și realizată, dar neplătită și nici turnată, susține Vaida.

Mai mult, autoritățile au considerat necesar solicitarea unui aviz de la Comisia de Monumente la București, însă dosarul, spune tot Corneliu Vaida, a fost greșit de 3 ori, sub semnătura Sandei Greblă.

„În HCL scrie că doar după obținerea tuturor aprobărilor se poate monta statuia. Dar aprobările nu s-au obținut din cauza Sandei Greblă, care a greșșit de 3 ori un dosar. (…) Dacă nu se cramponau de chestia asta cu licitația și cu avizul de la Comisia de Monumente, statuia era de mult aici și era un punct de interes turistic. Statuia nu are dreptul să stea aici pentru că nu există avizul Comisiei de Monumente de la București”, a declarat Corneliu N. Vaida.

Prețul statuii ar fi de 120.000 de lei, bani care au fost prevăzuți în bugetul local pe anul 2023.

Am cerut un punct de vedere și de la administrația locală, care ne-a transmis că birocrația trebuie urmată.

Iată răspunsul viceprimarului Ruben Lațcău:

„Sigur că oportunitatea de a prezerva memoria lui Adi Bărar este una foarte bună. Dar dincolo de această intenție foarte bună, sunt niște proceduri și niște pași obligatorii prin care aceste inițiative se pot face. Iar dacă acești pași nu sunt îndepliniți, din păcate sau din fericire, depinde de punctul din care privim, nu avem cum să scurt-circuităm aceste obligații legale. În primul rând, orice astfel de proiect, că vorbim de un stâlp, de o statuie, că vorbim de o casă are nevoie de autorizație de construire. Iar autorizația de construire se eliberează în baza unui certificat de urbanism. Certificat de urbanism pe care poate să-l scoată oricine. Și certificatul de urbanism spune exact care sunt avizele și condițiile în baza căruia acel obiectiv se poate autoriza. Ca să instalăm în Timișoara o statuie de for public avem nevoie de avizul Comisiei pentru Monumente de for public, de pe lângă Ministerul Culturii, mai ales că vorbim de o zonă protejată și de un parc istoric al Timișoarei.

Noi, în speța de față avem în vedere o intenție foarte bună a unor cetățeni ai Timișoarei, care, din păcate, ca multe alte intenții bune!, nu a urmat deloc pașii pe care ar fi trebuit să meargă, în sensul că întâi a venit proiectul, s-a făcut statuia și doar după ce proiectul a fost definitivat și statuia a fost executată inițiatorii au venit la primărie și ne-au pus pe noi, practic, în două stări de imposibilitate: una, imposibilitatea de a o monta pentru că nu are autorizație de construcție, și a doua, în imposibilitatea de a o plăti pentru că, în mod evident, nu putem plăti câteva mii de lei pentru obiecte, oricât de valoroase și de necesare ar fi ele, dacă nu este o procedură de achiziție legal făcută.

Prima problemă ne-am străduit să o rezolvăm în sensul în care am primit documentația ca și donație. Și această donație a fost depusă într-un dosar la Ministerul Culturii pentru avizare. Avizare care a venit negativă de trei ori la rând. Ministerul Culturii, prin Comisia de Monumente, a acuzat faptul că statuia nu este corelată cu obiectele din jur, amplasamentul ei fiind în zonă protejată într-un parc istoric. Ni s-a transmis că varianta nu este oportună. Și dacă ar fi în acea locație, estetica și stilistica ei nu se integrează în peisaj. De asemenea au fost alte chestiuni de estetică pe care eu nu pot să le speculez, pentru că nu sunt de specialitate și nu pot să intru în abordarea lor. Realitatea este că, în ciuda eforturilor depuse au venit trei avize negative. Acum, noi putem să completăm la dosar hârtii, să venim cu explicații, să ne asigurăm că lucrurile sunt la calitate maximă, dar este greu să ne închipuim că amintita Comisie de Monumente de for Public din Ministerul Culturii își va revizui punctul de vedere pe care l-a dat deja de trei ori, anume de a respinge acest proiect din prisma locației, al amplasamentului și a esteticii sale.

Suntem aici într-un blocaj care este bazat pe această situație. Deși cred că, dacă am fi început acest demers într-un mod bazat pe dialog despre amintita inițiativă înainte de a se fi concretizat într-un într-un monument turnat în bronz, înainte ca acest lucru să treacă de la faza de intenție, primăria ar fi putut fi implicată în această procedură. Astfel am fi reușit contractarea unui proiectant sau a unui artist care să schițeze statuia. Să fie avizată la București înainte să fie executată, astfel încât toate cerințele și doleanțele comisiei să poată să fie respectate și introduse în proiect. Poate acum am fi avut monumentul în spațiul public și am fi putut să-l instalăm în parcul istoric.

Îmi pare foarte rău că situația asta birocratică și nefericită ne-a adus în impasul actual, pentru că intențiile sunt bune, iar memoria marelui artist Adi Bărar trebuie păstrată. Și îmi pare rău că memoria artistului a ajuns să fie amestecată cu acest proces, care, iarăși, a fost unul, fără îndoială mânat de bune intenții, dar el a fost greșit început și nefericit derulat. Dacă nu a fost ceva depus corect sau există o imagine care nu este suficient de clară, noi, la primărie, suntem dispuși, fără nici o rezervă, să completăm lucrurile și să le clarificăm. Mai precis, să facem un dosar împreună cu inițiatorii demersului și să depunem un nou proiect care, să sperăm, va avea șanse mai mari de finalizare.”

• Tweet
• Pin It