Zeci de scriitori, profesori, dar și medici, toți reprezentanți ai societății civile au ieșit marți după-amiază, în fața Primăriei Timișoara, în semn de protest față de manifestările anti-restricții care au avut loc la finalul lunii martie în orașul de pe Bega. Intelectualii din Timișoara resping mesajele xenofobe, anti-europene și amenințările antisemite care au fost transmite public la acele proteste.
În nopțile de 28/29 și 29/30 martie, un grup de câteva zeci de persoane au strigat lozinci violent-xenofobe în fața domiciliului primarului Timișoarei, spun cei care acum s-au strâns în fața Primăriei Timișoara, iar acele manifestații „intimidante sunt demne de regimurile totalitare”, mai spun aceștia. Astfel, ei au vrut să transmită un mesaj, o lecție de moralitate, de comportare civilizată, „o condamnare explicită a ofensivei forțelor gregare din orașul nostru și din societatea noastră în general”.
„Suntem aici, în această zi de 6 aprilie, în număr limitat de regulile sanitare, pentru a ne reaminti că orașul nostru a învins în Decembrie 1989 tocmai fiindcă timișorenii au știut să se unească dincolo de etnie, credință și cultură. Una din cheile victoriei noastre asupra unui regim criminal a fost fraternitatea fără bariere. Am strigat spre cerul Timișoarei numele unirii și am fost ascultați: «unitate, unitate!» Asta s-a auzit pe străzile revoluției și așa s-a consemnat în punctul 4 al Proclamației de la Timișoara, document ce a dezvoltat nevoile noastre ultime din acele zile fără pereche. (…) Suntem aici fiindcă se aud vechi amenințări antisemite, se agită slogane șovine, antimaghiare, anti-rroma și anti-europene. Sunt demonii pe care România i-a cunoscut deja în trecut, retreziți de forțe ce se hrănesc din scandal și violență, iar prețul plătit de-a lungul timpului a fost uriaș. (…) În Timișoara, sălbăticia a dus în miez de noapte protestele până sub geamurile primarului spre a-și urla șovinismul. (…) Suntem aici să respingem răspicat exprimarea urii, promovată de forțe obscure de sorginte neolegionară. Suntem aici pentru a ne reaminti cine suntem. Din casele noastre tăcute, din căminele timișorenilor tulburate de cei care folosesc cuvintele unui decembrie însângerat și le răstălmăcesc sensul batjocorind ideea de libertate, aducem acest mesaj de respect pentru Timișoara, deopotrivă românească și europeană.”, a spus profesorul Vasile Popovici, fost ambasador al României în Portugalia.
„Suntem făcuți criminali, hoituri, escroci, șpăgari. Sunt cuvintele care se revarsă asupra noastră din cealaltă extremă a societății românești, partea întunecată a ei”
Prezent la manifestare a fost și medicul ATI, Dorel Săndesc, vicepreședintele Societății Române de Anestezie și Terapie Intensivă. El a vorbit despre presiunea la care sunt supuși medicii în contextul pandemiei.
„Sindromul de burnout care caracterizează personalul medical există peste tot în lume. La noi însă, încercările sunt mai mari decât în alte părți, pentru că noi, și în timpuri normale, lucrăm cu cel mai mic număr de doctori din Europa, asistente, raportat la numărul de cetățeni. În acest an am reușit prin diverse programe să dublăm numărul de paturi din ATI. Oamenii au rămas aceeași. Închipuiți-vă ce încercare s-a adăugat. Tot timpul sunt lipsuri în spitalele românești pentru că de când suntem în Europa suntem constant pe ultimul loc cu sistemul sanitar, cu cea mai proastă finanțare. Niciun partid nu a reușit să ne miște de pe acest rușinos loc ultim din Europa și asta e un stres suplimentar. Și poate mai mult decât oriunde, personalul medical din România este supus unei campanii teribile de injurii, agresiune, jignire, suntem făcuți în toate felurile. Suntem făcuți criminali, hoituri, escroci, șpăgari, acestea sunt cuvintele care se revarsă asupra noastră din cealaltă extremă a societății românești, partea întunecată a ei. (…)Este normal ca autoritățile statului să fie apărate, să nu se permită agresiunea împotriva lor, dar nu este normal oare ca un medic să nu fie lăsat sub ploaia de înjurături și pietre atunci când umblă în inima, creierul, plămânii unui pacient bolnav?”, a spus medicul Dorel Săndesc.
Scriitorul Daniel Vighi a invocat articolul 4 al Proclamației de la Timișoara.
„Apărăm prestigiul Timișoarei care a fost terfelit de o mână de extremiști care nu ne reprezintă orașul. Orașul este un standard al democrației, noi așa îl socotim încă din 1990. Suntem aici și datorită punctului 4 al Proclamației de la Timișoarei care prevede lupta împotriva xenofobiei.”, a spus Vighi.
Iar președintele Societății Timișoara, Florian Mihalcea, a vorbit despre spiritul orașului de pe Bega.
„Spiritul Timișoarei nu înseamnă altceva decât să fim împreună așa diferiți cum suntem, să luptăm împotriva celor care încearcă să ne dezbine. Ce se întâmpla acum 30 de ani, în 11 martie, în Piața Operei, se vorbea despre toleranță; e Punctul 4 al Proclamației de la Timișoara, iar trei zile mai târziu, la Târgu Mureș, se întâmplau acele evenimente de care ne aducem cu tristețe aminte. Iată că acum, după 30 de ani, i-am auzit pe demonstranții de la Pitești, în timpul unei demonstrații împotriva portului măști, spunând «Afară cu ungurii din țară». Dacă nu ar fi fost hilară, ne-ar fi pufnit râsul, pentru că acei oameni poate că nici nu văzuseră unguri, dar au cerut ca aceștia să iasă din țară. Întreaga noastră mândrie și făloșenie se duce pe apa sâmbetei și nu mai suntem acei oameni speciali din Banat. Credem însă că putem continua ceea ce am început acum 30 de ani.”, a spus Mihalcea.
Dominic Fritz a coborât și el în mijlocul manifestanților.
„Nu o percep ca pe o susținere a mea personală, ci ca pe o susținere pentru Timișoara și pentru a clarifica că Timișoara înseamnă deschidere, multiculturalitate, cultură nu ură, un mesaj ce se transmite în România și în lume că suntem în continuare acest oraș de care suntem mândri.”, a spus primarul Timișoarei, Dominic Fritz.
În 28, 29 și 30 martie, sute de persoane au ieșit în stradă la Timișoara în semn de protest față de restricțiile impuse de carantină. După miezul nopții, manifestanții au scandat minute în șir în fața imobilului în care locuiește Dominic Fritz, cerându-i demisia.