Dumnezeul lui Marius Isac, mai puternic decât Dumnezeul lui Daniel Surdu

Liberalii cărășeni au dat la pace. Mai precis, liderii lor. Unii se vor alege cu un vicepreședinte la Consiliul Județean, alții au obținut promisiunea că nimeni nu le va lua dărabul de salam, slana, pita și cuțitul din mâini. Adică partidul. Dar până să se ajungă la acest consens demn de latineasca vorbă „volens, nolens”, n-a fost deloc ușor, dacă vreți să știți. Dimpotrivă. Camarazii de ieri, competitorii de azi (dacă ar fi numai atât) s-au zburlit unii la alții ca în filmele cu Tom și Jerry. Nu mai contează care a fost unul, care – celălalt.

Strânși ghem în Biroul Permanent Județean, liderii de care vorbeam au tras când hăis, când cea. Asta ca să mai zică careva că doar la PSD se întâmplă așa ceva. Unii au ridicat tonul, dar nici ceilalți nu s-au lăsat mai prejos și s-au dus mai sus cu câteva octave, impresionând în fața unei săli goale. Ba chiar au amenințat că vor face și vor drege, că vor arăta de ce sunt în stare lupii tineri (din punct de vedere politic), dacă ei își vor încorda mușchii și racorda coardele vocale la partitura zilelor noastre. Mai mult, i-au bătut obrazul unui parlamentar (liberal, bineînțeles), sugerându-i să nu-și bage nasul unde nu-i fierbe oala (aflată sub presiune), nominalizând prima vioară în orchestra dirijată de Romeo Dunca, ci să-și vadă de treaba lui la București, că din cauza ălora din Guvernul Cîțu Reșița a rămas corigentă la vaccinări.

Și asta nu a fost totul. Enervat pe faptul că muzicanții interpretau partitura mai mult după ureche, precum suflătorii din Dalci și Maciova, și nu după note, dirijorul a lăsat bagheta și diapazonul și a vrut să-și bage picioarele și alte cele în treaba aia de oameni mari, care numai serioasă nu s-a dovedit ieri, după scăpătatul soarelui.

Până la urmă, a învins Dumnezeul lui Marius Isac, care Dumnezeu l-a ținut aproape de el zi de zi, luni la rând, făcându-i în ciudă lui Marcel Vela, cel care nu l-a vrut nici măcar la șefia organizației din Racoviței, acolo unde poștașul îi aduce corespondența în privat. A pierdut Dumnezeul lui Daniel Surdu, camaradul care a avut curajul să spună „pas” și să renunțe la nominalizare în favoarea lui Isac.

Iar după ce fiecare a obținut cam tot ce a vrut, Romeo Dunca, acest Dumnezeu al Consiliului Județean, ar face bine să-și ducă într-un weekend camarazii din BPJ pe domeniul său schiabil de pe Muntele Mic, ca aceștia să se dea care cu schiurile, care cu săniuța, care cu sacul de plastic sau ligheanul. Că așa e frumos, la omul cu helicopterul la scară!

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/