Domnul porc şi doamna oaie

Nu ştiu de ce revin la tema asta. Poate pentru că e haioasă şi mă tentează mai mult. România nu are guvern şi Curtea Constituţională nu se grăbeşte să rezolve contestaţia PDL-ului şi a Partidului Mişcarea Populară, partid pe care nu l-a votat nimeni, dar se află în Parlament. Deci, până nu se pronunţă, nu avem guvern. Nu există niciun termen, aşa că o poate lungi până la prezidenţiale. E o încurcătură de maţe, în care artizanul e Băsescu Traian, care speră că va câştiga câteva voturi în plus pentru academiciana de fie-sa. Pentru ea, Băsescu cerşeşte voturile ungurimii, cerând ca în programul de guvernare să se introducă steagul Ţinutului Secuiesc şi cea a unei linii cu predare în limba maghiară la Universitatea din Târgu-Mureş. Între timp, Ponta face turul ambasadelor ţărilor existente la noi, să le explice situaţia. Mai în clar, să-l pârască pe Băsescu, pentru atitudinea sa de a nu valida guvernul. Băsescu, pe partea cealaltă, zice că până nu se va pronunţa Curtea are alte treburi. Şi uite-aşa, între timp, omenirea se ploconeşte în faţa moaştelor unor sfinţi pentru o viaţă mai bună, spitale şi învăţământ performant, de care nu se ocupă nimeni, că nu avem guvern învestit şi nici program de guvernare, deşi Parlamentul a votat unul. Deci, hai la moaşte, să le pupăm şi să le rugăm să dea la urmă fasole cu ciolan şi un pahar cu vin. Dar, să vezi drăcovenie, moaştele (rămăşiţe umane) de la o biserică din Tulcea sunt nişte biete oase de porc şi de oaie, dar nu contează, dă-i şi pupă-le oasele domnului porc şi ale doamnei oaie, sfinţite şi ridicate pe post de moaşte la biserica respectivă, de o grămadă de ani. Credeţi că pe enoriaşi îi deranjează lucrul ăsta? Absolut deloc, înghesuiala e tot mai mare. În faţa unei asemenea situaţii, Biserica Ortodoxă Română cheamă ştiinţa în ajutor. A ordonat să se extragă ADN-ul din toate moaştele din România, să se lămurească odată situaţia aceasta. Cu atât mai mult cu cât rămăşiţe din sfântul nu ştiu care se află răspândite prin numeroase alte locuri din lume. De parcă sfântul respectiv ar fi avut cincizeci de mâini, o sută de coaste şi o mie de alte oscioare, pe care le-a lăsat pe toate meridianele şi paralelele lumii, sub formă de moaşte. Acest lucru mi se pare tare de tot. Dar mă gândesc şi la cei care şi-au rupt hainele să ajungă să pupe nişte oase de porc şi de oaie. Ce-or fi gândind ei, având atâtea dezamăgiri? Guvern, nu, moaşte, nu. Pardon, guvern, da.

• Tweet
• Pin It