Doi pioni

Aceasta îmi este impresia despre finalişti, cu fix şapte zile înainte de turul doi al alegerilor prezidențiale. Nu sunt nici atât de deştept şi nici atât de informat pentru a aduce argumente clar verificabile, dar mă bazez pe intuiţia şi pe spiritul de observaţie pe care pretind că le am. Veorica, cu un bagaj de gimnaziu în ceea ce priveşte limba română, nu are cum să ne convingă că este stăpâna inelelor. La modul în care compui frazeologia unui discurs liber, la modul în care inevitabil gafezi la un discurs citit de pe foi, nu ai cum să ne convingi că ai un nivel intelectual nu de preşedinte, ci nici măcar de CAP. Pe de altă parte, Werner pare duşmanul discursurilor tipărite A4, că parcă are în minte găluştele din zupă ce nu-l lasă să vorbească oarecum coerent şi cu dicţie. Se trezesc unii deştepţi, probabil la fel de bine stăpânitori ai limbii române să spună că nu se măsoară capacităţile unui ales în a zice bine pe româneşte. Băi, prieteni, ca să reduc la nivelul de 12 ani ai fiicei mele cele mici. Mă întreabă la ce-i trebuie ei matematică, la ce-i trebuie română. Le spun şi agramaţilor din politică, oameni ce nu mai au scuza vârstei. Trebuie cele două pentru că îţi dezvoltă mintea. Te face să gândeşti, să nu fii prost. Şi, că tot vorbeam în titlu de cei doi pioni, credeţi-mă că amândoi „e doi proşti”. Cui îi este sclav fiecare ar fi frumos din partea serviciilor să ne spună şi să ne deştepte. Sau or fi proştii lor?

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/