Ajută-i pe bieții bugetari care, după ce și-au primit pe merit diplomele și apoi posturile, abia trăiesc de pe o lună pe alta cu salariile de mii de lei, cu programul redus în zilele de vineri, cu weekendurile libere, cu sporurile pentru fiecare mișcare și respirație. Nu le-o fi deloc ușor să plece în pauza de masă și să mai revină la lucru a doua zi. Și nici să fie stresați de toți săracii din privat care le fac numai probleme. Normal că au nevoie de voucherele de vacanță ca să ia o gură de aer. Măcar atât merită și ei… Așa cum merită și să se pensioneze la 40 de ani, că altfel pentru ce ar mai munci proștii, incapabili să devină bugetari, dacă nu să le plătească lor specialele?
Ajută-i, Doamne, și pe cei cu salarii de zeci de mii de lei, că și lor le-o fi greu. Dacă se încurcă la numărătoare și o iau de la capăt de vreo două, trei ori, deja vine luna următoare cu salariul ei cu tot.
Am văzut și zilele acestea cum au protestat unii în frig, bieții de ei, să nu li se plafoneze salariile, să nu le fie eliminate sporurile… Cât să mai reziste cu atâta nedreptate? Până și tanti Leana, care îngheață 7 zile din 7 la magazinul de la colț pentru cei 1.500 de lei/lună, și-a făcut cruce și a spus o rugăciune pentru sufletele lor greu încercate.
Nu-i lăsa, Doamne! Fă o minune și mâine dimineață trezește-i la privat. Poate chiar la magazinul de la colț. Și lasă-i acolo până la adânci bătrâneți. Apoi scoate-i la pensie. Și fă-o specială.