Legat de somni uriași, de mulți metri lungime și multe sute de kilograme, s-au țesut de-a lungul generațiilor multe legende și povești ‘pescărești’ însă astfel de ‘monștri’ de Dunăre există, deși capturarea lor este totuși un eveniment destul de rar, mai ales în prezent, când numărul pescarilor care își câștigă traiul din pescuit pe Clisura Dunării s-a redus drastic, la doar o mână de oameni, majoritatea aflându-se în Coronini.
Deși nu acesta este motivul pentru care asemenea exemplare sunt în general capturate de pescari, răpitorii de asemenea dimensiuni adunați pe un areal relativ restrâns decimează puietul de alte specii în special al păsărilor de apă, cu alte cuvinte al bobocilor anatidelor (rațe sălbatice, lișițe, gâște, lebede).
Încă din vremuri străvechi ocupația principală a locuitorilor Clisurii Dunării a fost pescuitul. Deși în prezent pescuitul pe Dunăre a devenit mai mult un sport sau un modalitate de agrement, mai există totuși pescari care încă prind pește așa cum o făceau bunicii lor de generații.
Adevărați fii ai Dunării care se trezesc încă din zori pentru a-și întinde mrejele cu grijă. Tăcut și metodic parcă la unison cu sunetul molcom al valurilor mărețului fluviu… Unul din acești fii ai Dunării este și vărul meu drag ‘Poffe’, care și-a dedicat viața continuând tradiția familiei. Un prieten scump care a făcut din pescuit și viața pe Dunăre o adevărată pasiune.
