Despre decreţei

Noi am fost, în mare parte, nedoriţii. Noi am inaugurat cu succes planul tovarăşului de mărire a populaţiei României. Noi am fost cei ce majoritar erau împuşcaţi pe frontieră, eram îngropaţi de sârbi după ce eram culeşi din apele Dunării. Eram cei ce visam la Occident şi ne hrăneam cu emisiunea lui Chiriac. Cumpăram blugi, adidaşi şi „plăci” din piaţa de la Mehala. Ne adunam la câte unul dintre ai noştri din gaşcă, ne cumpăram un vin sau un coniac de doi lei şi ascultam de la Beethoven până la Iron Maiden. Ne suiam pe zidurile Casei de Cultură din Caransebeş când veneau să concerteze un Iris sau Şah Mat. Veneau miliţienii şi ne scoteau în şuturi, pe motiv că „la spectacole te uiţi şi, eventual, aplauzi dacă îţi place”. Ăştia am fost noi, decreţeii. Dacă mă ambiţionez puţin, cred că pot scoate diplomă de prim decreţel, născut fiind în august 1967, cam la nouă luni după decretarea decretului! Dar ce vreau să spun este că noi, decreţeii, am cam sucit „libertatea” de după 1989. Om fi fost minţiţi, manipulaţi, dar ce-am făcut cu libertatea noastră? Am vorbit astăzi cu vecina mamei. Copilul este la Amsterdam. Nici gând să mai vină acasă. Fetiţa Danielei este şi ea prin Occident. Simina o cheamă şi nu mai vrea acasă. Parte din prietenii mei sunt plecaţi în Occident. Sora mea, la fel. Vorbesc cu Cristina, cu Bucu şi mulţi alţii. Copii cu intelect şi absolut deloc proşti. Şi-au făcut o viaţă pe unde au apucat. De ce? Pentru că aici nu au putut. Şi, credeţi-mă, nu vorbesc aici despre proşti. Oameni ce puteau motoriza societatea. Nu, nemernicii ce au venit la butoane după 1989, n-au avut nevoie de plus valoare intelectuală. Au nimicit totul, au expulzat valorile şi au ajuns să facă dintr-o analfabetă premier. Dar unde voiam să ajung? Noi, decreţeii, suntem vinovaţii. Pentru că nu am reuşit să impunem punctul opt al Proclamaţiei de la Timişoara. Pentru că am permis javrelor să ajungă pe fotolii ministeriale. Pentru că la noi, în comunitatea noastră, am votat în urma unui mic şi a unei beri. Pentru că, brusc, ne-a trecut de Revoluţie. Şi, unde am ajuns?