Daniel Toda, candidat USR PLUS Timiș pentru Camera Deputaților: „Am încredere deplină în maturitatea electoratului românesc”

Sunt două motive pentru care timișoreanul Daniel Toda a ales să candideze pentru o poziție de deputat în Parlamentul României: dorința de a face bine și cea de a transpune acest bine pentru comunitate la nivel național. Tânărul politician, membru în Alianța USR PLUS Timiș, are o experiență de 15 ani în domeniul informatic, a lucrat în America, Europa și Asia și este voluntar în mai multe organizații. Militează pentru competență și meritocrație.

Cine este Daniel Toda?

Am 38 de ani, sunt născut în Timișoara, iar bunicii din partea mamei sunt din Urseni, acolo fiind locul în care mi-am petrecut majoritatea vacanțelor de vară. Locuiesc în Piața Traian, iar la școală am mers la Generală 3, redenumindu-se ulterior „William Shakespeare”. La 18 ani am emigrat împreună cu familia în Canada. Am continuat studiile acolo, am absolvit liceul și m-am specializat pe computer engineering la Seneca College din Toronto. În timpul școlii m-am angajat pentru a-mi plăti studiile și am continuat acolo până am decis împreună cu familia să ne întoarcem în România. Aici am continuat să lucrez în domeniul IT. Sunt voluntar în mai multe organizații, deoarece îmi place să ajut oamenii. Îmi plac sportul, campingul, ice-skating-ul.

De ce ai ales să emigrezi din România?

A fost o alegere pe care am luat-o de comun acord în familie. Părinții mei au vrut să-mi ofere șansa unui viitor mai bun, motiv pentru care am depus actele de emigrare și am plecat astfel spre un tărâm necunoscut. Cred că povestea mea este asemănătoarea poveștilor altora care au plecat în acea perioadă din România. Am plecat cu speranța de a găsi condiții mai bune, respect, meritocrație și pentru a avea un trai mai bun.

Ce studii ai? Povestește despre studiile tale!

Am absolvit liceul în Toronto, moment în care existau 13 clase alocate învățământului  superior. M-am alăturat departamentului de computer engineering din cadrul Seneca College. După primul an, m-am angajat pe timpul verii în cadrul unei firme de telefonie, asemănătoare firmei Romtelecom, unde am reparat linii telefonice. Cu banii câștigați am achitat integral toate cursurile. În anul al II-lea de studiu am primit o bursă de merit sub forma unui post de muncă în cadrul colegiului. Statul canadian oferă astfel de joburi în vederea susținerii colegiilor și a studenților acestora, oferindu-le astfel șansa unei experiențe de lucru înainte de absolvire. Așadar, am studiat și muncit în paralel. Începând cu anul al III-lea mi-am ales specializarea dintr-un număr de opțiuni, cum ar fi programare hardware, rețelistică și cursuri generale, evident optând pentru rețelistică, deoarece am avut oportunitatea de a construi un laborator de rețelistică grație jobului oferit. 

Cum ți s-a părut sistemul de învățământ canadian comparativ cu cel românesc?

Sistemul canadian este foarte bine pus la punct, fiind un adevărat „ecosistem”, ale cărui  variabile ar fi școala, facultatea și industria. În momentul în care cauți să îți alegi o școală, verifici clasamentul/rating-ul tuturor școlilor, deoarece acela împreună cu notele din clasa a XII-lea dau o medie care este decisivă parcursului tău educativ superior. Ratingul unei școli variază în funcție de promovabilitatea studenților, iar dacă o școală își pierde din gradul de promovabilitate al elevilor, atunci notorietatea acelei școli va scădea deopotrivă. Interesul fiecărei școli este de a-și pregăti cât mai bine elevii, astfel satisfăcând până și cele mai exigente facultăți ori colegii. În aceeași ordine de idei, fiecare facultate trebuie să ofere cei mai buni absolvenți cu putință, unii care să fie pregătiți să se adapteze pieței muncii. Industria va prefera întotdeauna facultățile bune, care au rezultate și care formează absolvenți competenți și profesioniști. Astfel, elevii vor urma o școală cu un rating bun care să le asigure accesul pe viitor la o facultate ori la un colegiu bun. Un exemplu elocvent din colegiul Seneca ar fi trecerea într-o perioadă de probație, dacă pici consecutiv de două ori absolvirea unui curs, iar dacă nu reușeai nici a treia oară să absolvi cu peste 70%, atunci erai transferat la alt departament. De aceea, anumiți colegi de-ai mei s-au mutat de exemplu la departamentul fire and safety sau business, deoarece nu mai erau primiți la engineering.

Cum te-ai simțit ca român în Diaspora? 

Primii ani au fost foarte interesanți. Nu prea am avut prieteni români, însă am avut mulți prieteni proveniți din alte țări, precum Coreea, China, Iran, Sri Lanka și din țări din Europa. A fost ceva uluitor, fiindcă nu am avut contact până atunci cu atâtea nații. Am început să devin tolerant, intrând în contact cu diferite culturi ori religii. A fost o experiență incredibilă de formare, iar toată experiența acumulată am folosit-o ulterior în echipele cu care am lucrat în întreaga lume.

Ce v-a determinat să vă întoarceți în România?

Inițial, nu ne-a fost ușor să ne construim o viață în Canada, însă, treptat, ne-am acomodat și totul a devenit ceva obișnuit. Singura grijă constantă pe care am avut-o a fost situația bunicilor mei din Urseni și din Sibiu, deoarece îmbătrânind se confruntau cu diverse probleme de sănătate. Astfel, am decis să revenim în România. Atunci, am înțeles că mă voi descurca în România la fel de bine ca în Canada, ceea ce s-a întâmplat până la urmă.  Important este că le-am putut fi alături bunicilor mei până în ultimele lor momente.

Știu că ai 15 ani de experiență în IT, acumulată pe mai multe continente. Povestește-ne, te rugăm, mai multe despre această experiență! 

În Canada mi-am început experiența de lucru, am lucrat în timpul studiilor, iar primul job a fost pentru acea firmă de telefonie. Apoi, a urmat locul din cadrul Colegiilor unde m-am ocupat de dotarea laboratoarelor cu echipamente electronice, cum ar fi osciloscoape, surse variabile de curent, generatoare de funcții, echipamente de comunicații, rețelistică, microcontrolere și multe calculatoare. După colegiu, am lucrat la o firmă de routere, D-link, unde a trebuit să ofer suport tehnic pentru ei. Ulterior, m-am angajat la o firmă micuță, care se ocupa cu dezvoltarea diverselor sisteme de supraveghere. Eu am fost suportul lor tehnic. A fost foarte interesant. Am revenit în România și m-am angajat la o firmă numită Forte, care era o firmă sub auspiciul Siemens. Aici am activat ca administrator SAP Basis, ulterior preluând procesul de problem management și de continuous improvement. Între timp, numele companiei s-a schimbat în Siemens SRL, Siemens IT Solutions, iar în cele din urmă firma a fost cumpărată de către Atos. Odată cu trecerea firmei sub tutela Atos, am început să concep proiecte internaționale, lucrând 4 luni în Istanbul, 4 luni în Londra și 4 luni în Manila. Timp de un an am avut rolul de Global process owner pe parte de comisionare și decomisionare de servere, ulterior primind rolul de manager de servicii operaționale (SOM) pe partea globală a firmei. După aproape 10 ani de experiență, am decis să migrez  înspre sfera automotive, unde am fost project manager al echipelor care dezvoltau algoritmi pentru mașinile inteligente ce deserveau Volvo Cars, un subsidiar Geely.

Povestește-ne puțin despre implicarea ta civică în România!

Povestea începe în Canada. Acolo am avut primul contact cu voluntariatul, ajutând copiii cu deficiențe de citire să devină mai buni. Voluntariatul îl făceam la biblioteca din zona, unde mergeam în fiecare sâmbătă și le citeam copiilor preț de câteva ore. Astfel, am prins gustul voluntariatului și am primit totodată creditele necesare aplicației pentru colegiu. Revenind în România,  am cochetat cu mai multe cluburi care derulau tot felul de acțiuni de într-ajutorare, însă, la insistențele unui prieten, m-am înscris în Clubul Lions. Asta a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat până acum, fiindcă am cunoscut oameni minunați alături de care am luat parte la tot felul de acțiuni caritabile, dintre care aș dori să reamintesc Caravana Lions – Lions Bastion, unde am reușit, în 2015, să ajutăm peste 371 de copii, proveniți din 113 familii. În paralel, am activat ca voluntar la organizația  „Podul de PETuri” unde am avut ocazia să cunosc un domn, voluntar la Salvo, care mi-a lansat invitația de a-i cunoaște echipa. Astfel, am decis să devin voluntar echipei de la Salvo. Am avut parte de multe antrenamente și de misiuni în care trebuia să căutăm persoane dispărute ori să oferim asistență pe apă sau pe corzi. Echipa este foarte profesionistă, dispunând de scafandri, alpiniști, medici, experți în comunicații, personal tehnic și ajutoare, totul fiind voluntar sub îndrumarea Primăriei Timișoara. Înainte de a decide să intru în politică, m-am alăturat Platformei 100. Atunci nu exista PLUS, iar USR tocmai luase ființă din USB. Am fost un mare susținător, încă mai am poze cu zecile de pagini de semnături strânse pentru inițiativa „Fără Penali”. Ulterior, am continuat să activez în cadrul Platformei 100, strângând semnături pentru campania Oameni Noi. Cu ajutorul Platformei 100 am reușit să atrag oameni valoroși care să țină conferințe pe tema educației, cum ar fi Valeriu Nicolae ori Ștefan Pălărie etc. M-am implicat în semn de recunoștință pentru comunitatea din care fac parte și pentru că vreau să redau înapoi României Timișoara și Timișul.

De ce ai ales să te implici în politică?

Întotdeauna am fost nemulțumit de felul în care funcționează administrațiile în România, de tot felul de sinecuri care ajung acolo, în fond, m-a deranjat că se face mult prea puțin pentru oameni. După prima victorie a lui Klaus Iohannis, am simțit că oamenii au totuși putere, însă nu o folosesc decât atunci când suntem în pericolul de a ne pierde ca stat, ca democrație. Lipsa exercițiului democratic poate duce spre incertitudine și spre acapararea controlului de către viitori dictatori. Totuși, revenind la întrebare, m-am implicat în politică, deoarece cred în proiectul propus de Dacian Cioloș și de echipa acestuia, printre care îi amintim pe Vlad Voiculescu, Dragoș Tudorache, Dragoș Pîslaru, Oana Țoiu ș.a.m.d.

Spune-ne despre începuturile PLUS Timiș!

După acea scurtă guvernare tehnocrată, m-am așteptat ca Dacian să apară cu ceva, cu orice, fiindcă voiam să ofer din timpul meu României. Ulterior am pornit alături de alți colegi Platforma 100 TM,  după care m-am alăturat partidului „Mișcarea România Împreună” care însă nu a avut o viață prea lungă, fiind vehement contestată de tot felul de personaje. Spre norocul nostru, echipa legală a înregistrat un alt partid  denumit PLUS, unde am aderat majoritatea membrilor Platformei 100 TM. Desigur, numărul inițial al membrilor era redus, fiind doar o mână de oameni, însă ne-am pus umărul la treabă și am început să activăm comunități locale în județ, fiind echivalentul filialelor în alte partide. În primele faze ale partidului,  nu exista un departament de HR care să se ocupe exclusiv de membri, așa că ajutam fiecare cum puteam și unde știam. Făceam tot felul de întâlniri cu membrii potențiali, sunam simpatizanți și ieșeam foarte mult pe teren. După ce ne-am consolidat anumite departamente și după ce am avut o conducere statutară, am preluat partea de Nation Builder, baza noastră de date a membrilor, întreținând-o și actualizând-o astfel ca să dețină toate detaliile necesare. Ulterior, s-a format departamentul de politici publice, unde am  activat pe partea tehnică. În momentul în care a trebuit să concepem programul politic județean, am creat o echipă din rândul membrilor pe partea de digitalizare și am conceput astfel împreună capitolul Digitalizare a acestui program politici județean, parte componentă astăzi a Programului Alianței USR PLUS Timiș.

Cum au fost pentru tine cele 3 campanii electorale de până acum?

Prima campanie, cea europarlamentară, a fost euforică. Am umblat prin tot județul Timiș cu un număr mare de membrii, sperând că vom salva România de la influența tot mai mare și mai toxică a PSD. Am strâns semnături, am lipit afișe, am dat mii de flyere. Am observat de-a lungul campaniei că în general lumea este politicoasă, unii chiar ne încurajau, însă am întâlnit persoane care nu ne suportau, fiind influențați îndeobște de informațiile false vehiculate prin mass-media. Așadar, nu ne-am oprit și am continuat. Am fost delegat în secția de votare din satul Căpăt, Timiș. Acolo am avut ocazia să iau „pulsul” persoanelor din sat, să îi văd cum gândesc, fiindcă locuiau într-o comunitate influențată de PSD. Am obținut un scor fantastic la EP., continuând astfel să construim PLUS. La campania alegerilor prezidențiale aveam deja antrenament, știam exact unde trebuie să mergem, ce trebuie să facem. A fost multă muncă, însă colegii mei s-au ridicat din nou așteptărilor. Din păcate, a izbucnit pandemia, iar regulile jocului au fost aruncate pe geam. La locale am ieșit foarte mult prin județ, fiindcă cineva trebuia să promoveze candidații în sate și comune, nu doar în orașe ori municipii.  În joc nu erau doar primăriile, ci și consiliile locale, consiliul județean și președintele acestuia. Pandemia a dus lupta politică și confruntarea în spațiul virtual, online. Acum ne aflăm în plină campanie pentru alegerile parlamentare, iar 95% dintre evenimentele pe care le organizăm au loc în spațiul virtual.

De ce ai ales să candidezi la parlamentare?

Cred că sunt doi factori care m-au ajutat să iau această decizie: dorința mea de a face bine, nu doar prin activitățile de voluntariat și dorința de a transpune acest bine pentru comunitate la nivel macro, național.

Cum ți se pare campania electorală organizată preponderent în online?

Este ceva nou și diferit de campaniile electorale clasice. Din păcate, interacțiunea umană s-a redus drastic. Totuși, suntem obligați ca oameni politici să dăm dovadă de maturitate și de responsabilitate față de semenii noștri. Înțeleg că este mult mai dificil să aduc mesajul electoral online decât fizic, însă de aceea mă aflu acum în fața voastră. Este o provocare atât pentru noi, politicienii, cât și pentru electorat. Totuși, am încredere deplină în maturitatea electoratului românesc.

În ce comisie a Parlamentului te vezi activând?

Din prisma carierei și a expertizei mele, cea mai logică alegere ar fi Comisia pentru Tehnologia Informației și a Comunicațiilor. Totuși, dată fiind experiența mea din Diaspora, aș putea totodată activa în cadrul Comisiei pentru Comunitățile de Romani din Afara Granițelor ori mi-aș putea aduce expertiza profesională în cadrul Comisiei pentru Învățământ, Știință, Tineret și Sport.

Care crezi că este cel mai important capitol al programului de guvernare?

Toate! Programul nostru de guvernare este un tot unitar, nu sunt doar frânturi care ar merge oricum, chiar separat. Este important să implementăm majoritatea proiectelor acestui program pentru a obține efectul dorit. Totuși, există o serie de capitole prioritare, cum ar fi cel economic, educațional ori sanitar, fiindcă reprezintă cheia bunăstării.

(E)