Cum poate fi prevenită evoluția spre forme critice a bolii Covid-19? Explicațiile doctorului Virgil Musta

Aproximativ 80% dintre pacienții care au pierdut lupta cu noul virus puteau fi salvați dacă ajungeau la spital mai repede. Este vorba despre bolnavi care au fost internați la Spitalul „Victor Babeș” din Timișoara, iar concluzia a fost trasă în urma unei analize pe care a realizat-o doctorul Virgil Musta.

Medicul a explicat care sunt fazele de evoluție ale noii patologii respiratorii și, ca de fiecare dată, a oferit și câteva recomandări.

„Perioada de incubație are loc din momentul contactării virusului. Acesta ajunge la nivelul nasului și gâtului și urmează o perioadă medie de 5-7 zile (dar poate ajunge și până la 14 zile) în care virusul se multiplică. La început, pacientul nu prezintă niciun simptom, dar după câteva zile de la contactul cu persoana care i-a transmis virusul poate deveni contagios, chiar înaintea apariției primelor simptome”, a scris medicul Virgil Musta pe grupul City Doctors.

Faza I

După perioada de incubație urmează primul stadiu propriu-zis al bolii, când începe conflictul dintre virus și mecanismele de apărare ale organismului. Acest conflict produce inițial modificări minime inflamatorii în organism, ce duc la apariția primelor simptome. Aceste prime simptome se pot întinde pe o durată de circa 5-7 zile de la apariția lor.

„Apar simptome precum: febră sau subfebrilități, frisoane, furnicături, durere în gât, durere de cap, de mușchi, uneori dureri toracice, pierderea gustului și mirosului, oboseală, lipsa de poftă de mâncare sau altele. Poate apărea unul sau mai multe dintre semnele de mai sus. Aceste simptome nu sunt totuși foarte intense în acest stadiu și durează doar câteva zile, apoi se diminuează sau chiar dispar. Pacienții respiră bine, saturația de O2 este peste 98% (dacă nu există o boală cronică din cauza căreia saturația era scăzută și înaintea simptomelor) și starea generală nu este foarte influențată putând desfășura activități obișnuite. În cazul în care cantitatea de virus ce intră în organism nu este foarte mare, iar imunitatea organismului este bună (competentă), atunci virusul este neutralizat și boala se oprește în acest stadiu. În cazul în care cantitatea de virus este mare, iar imunitatea este totuși bună, boala se prelungește pentru că sistemul imunitar luptă cu boala, iar în urma conflictului dintre virus și imunitate apare o reacție inflamatorie mai intensă, posibil și tulburări de coagulare”, a transmis medicul.

Cum se recunoaște această situație?

„Pacienții aflați în această situație prezintă simptome mai intense sau prelungite, poate apărea și o ușoară scădere a saturației, dar peste 93%, dar în final, sistemul imunitar, cu un ușor sprijin medicamentos (dar numai recomandat de medic) reușește să blocheze evoluția bolii spre forme severe. De aceea, este important ca medicul de familie să te monitorizeze zilnic, pentru a acorda la timp sprijinul necesar stopării evoluției bolii! Cel mai bine este ca boala să fie descoperită în această primă fază, deoarece, chiar dacă va exista o cantitate mai mare de virus, medicamentele antivirale (prescrise numai de către medic) acordate la timp ajută organismul să învingă virusul în acest stadiu. Totodată, dacă știm că simptomele de mai sus sunt cauzate de infecția cu SARS-CoV-2, suntem mai precauți la semnele posibile de severitate și putem acționa mai rapid, motiv pentru care este recomandată testarea PCR la primele suspiciuni întemeiate”, a mai spus doctorul Virgil Musta.

Medicul spune că uneori faza I nu este percepută de pacienți din cauza unei simptomatologii minore, iar aceștia pot conștientiza boala direct în faza II, aspect ce poate încurca evaluarea clinică a pacientului.

„De aceea, este important să ne analizăm bine, pe baza acestor explicații, pentru a evalua corect situația. Până acum, la aproximativ 60% dintre bolnavi, cei care se încadrează la forme asimptomatice și ușoare, boala s-a oprit în această primă fază”, a explicat Musta.

Faza II

„În circa 20% din cazuri, în special datorită unei încărcături mari de virus și a unei imunități incompetente (se pare ca acest lucru este determinat și genetic), boala evoluează și trece în faza II când organismul, pentru a se apăra, declanșează modificări inflamatorii și de coagulare, care pot începe să distrugă chiar propriul organism. Se declanșează niște reacții în cascadă, care sunt foarte greu de oprit. În acest moment, prezența la spital pentru evaluare și intervenția medicală este esențială. Trebuie să fie rapidă, pentru ca boala să nu avanseze spre faza III. Începând cu faza II, virusul depășește practic prima linie de apărare de la nivelul nasului și faringelui și trece în sânge, ajungând în alte organe, mai frecvent în plămâni, dar și în sistemul nervos, inimă, ficat, rinichi, pancreas, intestin, declanșând afectarea acestor organe”, explică Virgil Musta.

Cum se recunoaște acest stadiu?

Apare în zilele 7-10 de la apariția primelor simptome și poate fi identificat prin:

  • Simptome precum febra mare prelungită, care durează peste 7 zile sau reapariția febrei după ce o perioadă dispăruse, tuse seacă obositoare, dureri toracice, oboseală foarte mare, eventual dureri musculare intense ca la gripă și în special senzația de lipsă de aer, care poate fi monitorizată prin determinarea saturației de oxigen, cu un pulsoximetru. În această etapă saturația de O2 poate scădea până la 90%.
  • Analize specifice de laborator, care arată intensitatea sindromului inflamator și a modificărilor de coagulare.
  • Radiologie, care arată gradul de afectare pulmonară. În formele medii, pana la 50% din plămâni sunt afectați.

„În prima perioadă a acestei faze, când simptomele nu sunt agravate și sunt sub control, iar saturația este peste 93% putem rămâne la domiciliu pentru a fi monitorizați și tratați de medicul de familie, dar numai după ce am fost totuși la spital pentru evaluare. Din momentul în care simptomele sub forma descrisă mai sus, sunt intense și persistă sub medicația primită sau chiar se intensifică, este esențial să mergem din nou la spital pentru evaluare și posibil internare. Orice moment pierdut poate duce la modificări atât de importante în organism încât evoluția negativă să nu mai poată fi pur și simplu oprită”, a spus Virgil Musta.

Faza III

„Este stadiul în care inflamația crește în intensitate, apar tulburări de coagulare, cascadele patogenice declanșate sunt foarte greu de oprit din cauza inerției lor, iar distrucția de la nivelul plămânilor și a altor organe este importantă, conducând spre forme severe de boală (cca. 10-15 % din cazuri până acum) sau spre forme critice (cca. 5-10% din cazuri până acum). Formele critice de boală necesită intervenție în secția de terapie intensivă. În organism poate apărea o hiper-reacție imună ce produce o furtună de citokine, cu distrucție rapidă și severă a aproape tuturor organelor. La nivelul plămânilor nu se mai pot face schimburile de gaze, iar oxigenul nu mai ajunge la celulele din diferite organe, acestea mor, afectând organul respectiv. Se instalează insuficiența multiplă de organ sau apar complicații ca infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, tromboze, hemoragii masive sau alte complicații majore, care duc la decesul pacientului”, a explicat medicul.

Cum se recunoaște acest stadiu?

  • Pacientul are un istoric de boală de peste 7-10 zile de la primele simptome.
  • Starea generală se înrăutățește brusc, saturația de oxigen SaO2 scade sub 90%, astenia este marcantă, tusea poate fi intensă, pacienții nu mai pot desfășura nicio activitate, uneori prezintă și tulburări neurologice, somnolență, stare confuzională etc.
  • Biologic, apare o inflamație masivă, tulburări de coagulare, creșterea citokinelor și a lactatului care indică oxigenare insuficientă la nivelul celulelor din organism
  • Pulmonar, afectarea cuprinde peste 50% din suprafața plămânilor.

„Din păcate, în ultimul timp, tot mai mulți pacienți se prezintă la spital în aceste forme avansate de boală, din diferite motive (fie că nu doresc să se interneze din principiu, fie că se consideră rezistenți și că pot depăși singuri boala, fie că ei consideră că nu au factori de risc, fie că nu identifică semnele de boală etc), fapt ce m-a determinat să vă prezint acest material! Toate cele de mai sus sunt menite a vă ajuta să știți exact ce să faceți, în funcție de identificarea corectă a stadiului bolii, astfel încât să puteți interveni la timp, pentru a nu evolua rapid spre forme severe sau critice”, explică medicul.

Recomandările doctorului Virgil Musta

1. În primul rând, dacă aveți oricare dintre simptomele prezentate mai sus, testul PCR vă ajută să identificați corect și la timp stadiul bolii și acțiunile specifice.

2. Dacă testul este pozitiv, luați imediat legătura cu medicul de familie, explicați-i cât mai exact istoricul și simptomele prezente, el vă va îndruma pe mai departe. Dacă nu consideră că e cazul să vă spună să mergeți la spital și vă recomandă tratamentul pentru acasă, mențineți oricum legătura permanentă cu medicul de familie și menționați imediat orice schimbare în evoluția simptomelor.

3. Dacă apar simptomele explicate mai sus pentru faza II (sau mai grav, pentru faza III), pe lângă anunțarea medicului de familie, trebuie să sunați la 112, pentru deplasare obligatorie și rapidă la spital pentru evaluare. Aici se măsoară saturația de oxigen, se recoltează analize specifice și se face radiologie, iar în funcție de rezultate (care vor indica exact gradul de severitate) și de locurile disponibile, se hotărăște dacă se recomandă internarea imediată sau tratamentul la domiciliu sub supravegherea medicului de familie. Dacă vi se recomandă internarea, ar fi bine să nu refuzați (se recomandă atunci când se consideră că în spital se poate gestiona mai bine forma de boală), pentru că de cele mai multe ori, pacienții care au refuzat internarea au revenit cu o formă mult mai gravă, în unele cazuri nemaiputându-se face nimic pentru a-i salva.

4. Anunțați și alte persoane despre care știți că au Covid-19 în legătură cu modul în care să acționeze corect și la timp. Le puteți salva viața!

Toate concluziile au fost realizate pe baza observațiilor, dar medicul punctează faptul că „evoluția bolii nu urmează 100% descrierea de mai sus în cazul tuturor pacienților. Fazele bolii se succed în timp exact la intervalele de zile prezentate. Uneori, evoluția este foarte rapidă, se precipită, iar în decurs de câteva zile, pacientul evoluează spre stadiul sever. Acest lucru se întâmplă mai ales la tineri fără factori de risc, dar a căror imunitate declanșează o furtună de citokine, care foarte greu mai poate fi oprită. Așadar, sunt informații orientative, bazate pe cele observate de mine până acum, dar consider că pot fi foarte valoroase pentru a vă ghida modul corect de acțiune și, sper eu, pentru a salva vieți”.