Conacul fantomă din Banat. Imobilul care își duce zilele pe o mină de aur

Încă o bijuterie arhitecturală dată uitării și sfâșiată de interese obscure. Țara în care istoria se aruncă la gunoi.

Bucăți de istorie se desprind pe zi ce trece din memoria colectivă a poporului român, un neam care nu numai că și-a uitat trecutul, dar care privește nepăsător la nelegiuirile „cotropitorilor” contemporani, ce nu mai oferă nicio șansă comorilor naționale.

O mină de aur și la propriu și la figurat stă drept mărturie în Banatul Montan, în comuna Constantin Daicoviciu, din județul Caraș-Severin. Mai exact este vorba despre conacul boieresc din Zăgujeni, al familiei Juhász, construit în anul 1850 și care a servit drept reședință consilierilor imperiali pe probleme militare în timpul Imperiului Austro-Ungar. Atestat încă din vremea Mariei Tereza, conacul a fost personajul mut, dar plin de viață, spectatorul pasiv în fața scenei unde s-a scris istoria. O istorie multietnică, pe cât de vibrantă, pe atât de interesantă și plină de acțiune.

„Distingându-se cu noblețe în peisajul construit al satelor din zonă, clădirea palatului Jakabffy-Juhász din Zăgujeni impresionează prin dimensiune și stil. Descendenţii lui Jacobus Christophorus vor primi titlul de Kristóff alias Jakabffy, semnat de însăși Maria Theresa în 1760. În anul 1808 aceștia achiziționează domeniul de la Zăgujeni, anexându-și titlului nobiliar atributul „de Zaguzsén“. După moartea din 1841 a lui Miklós, rămas singurul proprietar al domeniului, proprietatea și rangul nobiliar vor fi moștenite, în lipsa unor descendenți direcți, de fiii adoptivi ai acestuia – Imre şi Gyula Kopal. Gyula va prelua șantierul început de tatăl său în 1835,  finalizând lucrările în 1850. Numeroasele datorii acumulate îl vor determina pe acesta să-și vândă proprietatea baronesei Hermine von der Heydte.

În 1874, moartea prematură a fiului acesteia din urmă va duce la vinderea moșiei către familia de industriași vienezi Juhász. Familia Juhász va extinde clădirea palatului, va moderniza întreg ansamblul și va amenaja peisager parcul aferent, împodobindu-l, în spiritul epocii, cu arbori de esență rară, o seră și o piscină. Accesul principal în palat se face dinspre parc și este marcat de un fronton clasic, înnobilat astăzi cu blazonul în stuc al familiei Juhász.”, spune arhitectul Anca Majaru, pe portalul: http://monumenteuitate.org/ro/monument/47/Zagujeni-Jakabffy-Juhasz.

Decăderea ansamblului va începe în Al Doilea Război Mondial, când acesta va servi ca adăpost unităților militare rusești, ca mai apoi, după utilizările inadecvate specifice perioadei comuniste, ansamblul să ajungă astăzi pe piața imobiliară, fiind evaluat la 778.500 de euro.

Readucerea la viață a conacului și prăbușirea acestuia

Anul 2000 a fost un an al speranței, în care conacul părea că revine la viață. Omul de afaceri, caransebeșean, Viorel Mugoi, administrator în acea vreme al unui service auto, a demarat un amplu proiect de reabilitare a clădirii și de transformare a acesteia într-un cămin de seniori sau a unui centru ambulatoriu pentru bolnavii cu Alzhaimer. Un plan de afaceri perfect pus la punct până la ultimul detaliu, ce viza un complex unic în țară, cu servicii la cele mai înalte standarde.

„Am visat la acest loc de când eram mic. Unchiul meu lucra aici ca și bucătar în anii 64 și de atunci mi s-a conturat ideea ca în ani acest domeniu să fie al meu. Și a fost! Dar din păcate pentru puțin timp. În anul 2000 am fost numit președinte al consiliului de administrație al Asociației „Agromex Zăgujeni”, reușind astfel într-un an să achit toate datoriile, să reabilitez mare parte din clădire și să readuc la viață grădina din fața conacului. În perioada 2000-2005 locul a funcționat ca firmă de întreținere a utilajelor agricole, iar eu îmi desfășuram în paralel planul de reabilitare a conacului, cu speranța că voi putea obține fonduri suficiente pentru ca visul să-l transform în realitate. Dar din păcate nu a fost să fie. Nu am mai avut capacitatea de a-l susține financiar. În 2007 s-a întrerupt activitatea și a rămas în suspans până când a intrat în insolvență în anul 2013-2014. Actualmente este în faliment. După evaluările experților în monumente istorice prețul de vânzare a fost stabilit la suma de 778 500 mii de euro. Eu sper că nu vom da cu piciorul la o astfel de comoară și că acest conac își va recăpăta strălucirea de altădată.”, a spus pentru Express de Banat, Viorel Murgoi, omul care s-a luptat cu birocrația unui sistem bolnav și cu morile de vânt, pentru a readuce la viață o bucată din istoria noastră.

Conacul are 22 de camere, cu o suprafață utilă de 900 mp și pivniță pe 90 la sută din suprafața clădirii. În prețul de vânzare mai sunt incluse încă opt corpuri de clădire auxiliare, cu suprafețe cuprinse între 200 mp şi 800 mp, și un parc de 3.000 mp cu arbori seculari.
Proprietatea are asigurat curent electric și apă de la trei fântâni, din care una este situată în pivnița conacului, cu o adâncime de 45 m. Suprafața totală a domeniului este de 27.500 m.p. într-un cadru natural deosebit, cu multe spații verzi și liniște deplină. În interiorul conacului se găsesc teracote și şeminee construite în anul 1850, iar recent clădirea a fost conectată la rețeaua de alimentare cu apă și canalizare a localității. Informațiile suplimentare se pot obține la numărul de telefon: 0722 207 034.

• Tweet
• Pin It