Cocoșelul și producția de ouă vs. Dunca și lăutarii!

Domnu’ Dunca, știi bancul ăla cu cocoșelul tânăr cumpărat de stăpână din târgul de la Cacova? Nu-l știi? Ai îmbătrânit degeaba dacă nu ai auzit de el. Pe bune. Dar, nu-i bai. Pentru că ești prietenul meu, hai că ți-l spun eu, să nu zici că sunt al dracului. Și, dacă-ți place, share-uiește-l, să-l citească și alții.

Cică, unul de la țară, avea o grămadă de găini în bătătură și doar un singur cocoș, și ăla bătrân și ramolit. Văzând că galinaceele erau tot mai triste de la o zi la alta, ba chiar se lăsaseră pe tânjală și nu-și mai făceau planul la ouat, doda Ana și uica Ion au mers în târg de unde, așa cum am spus, s-au tocmit pentru un cocoșel suplu, roșu la creastă, pintenat și cu poftă de Lambada în obor. L-au dus acasă și în trei zile a luat la rost toate puichițele, ba chiar și pe ălea bătrânioare care fac zupa bună, apoi a început să facă roată, roată pe lângă rațe, inclusiv pe lângă cele leșești, ălea mute, după care a dat adunarea la gâște, bibilici, curci și ce se mai găsea în gospodărie. Nu să le… Nu vă gândiți la prostii, ci să le țină predici. Să le critice, să le facă cu ou și cu oțet că, deh, ajunsese cel mai țanțoș cocoșel de pe mahala…

Așa și matale. Nici nu te-ai instalat bine că ai dat iama în ăia de la Direcția de Drumuri Județene și nu te-ai lăsat până nu i-ai terminat. Te-aș fi înțeles, dacă ți-ai fi pus oamenii tăi în loc, dar așa, doar de dragul să distrugi… Apoi, te-ai luat de ăia de dinainte, de Popovici, Hurduzeu, Mocioalcă și iarăși aș fi vrut să te înțeleg, dar după un an cu aceeași placă răgușită legată de moștenirea pesedistă, parcă nu îmi mai vine să te cred. Cu presa ai lucrat curvește: pe unii i-ai băgat în ATOP și îi plătești din banii Consiliului Județean, cu statul de plată la zi, iar cu alții te judeci. De ce? Că nu-ți place barba lui Dani Stanciu și nici faptul că nu-ți gâdilă orgoliu cum o fac alți ziariști? Păi spune așa, ce dracu, să știm o treabă.

leader board 728 x 90 px

Până la urmă, aș fi înțeles și asta, dai bani, că nu dai din buzunarul tău, să te facă frumos și deștept ziariștii, dar ca să te cobori la lăutari, ei, asta mi se pare prea de tot. Eu înțeleg că ai crescut cu Fuga lui Bach (măcar știi cine e nenea ăsta?) și că la nunțile voastre liberale petreceți doar cu sonatele lui Beethoven și cu simfoniile lui Haydn și Șostakovici, dar mi-e peste puteri să înțeleg cum de te iei de un angajat al CJ care, întâmplător, este și muzicant. Și nu unul oarecare, ci pe care îl cunoaște o țară întreagă. Nu doar că te legi, ci îi iei peste picior. Faci mișto de el de parcă ați supt din aceeași țâță. Zău, așa, don Romeo, puțină decență nu strică. Aici fac o mică paranteză și te întreb, crezi că Bolojan, idolul matale, ar face așa ceva? Mă îndoiesc, ăla e politician, nu un ciuri-buri.

Cu siguranță că, respectiva doamnă, Ramona Vița, căci despre ea este vorba, nu se va supăra că la postarea de pe Facebook ai atașat un link la o piesă în care aceasta face duet cu Florin Salam. Ba chiar e posibil să se bucure că îi faci reclamă gratuită, dar cu siguranță nu va digera glumițele de prost gust, ale unui președinte de Consiliu Județean care, iată, în loc să repare drumurile județene, să meargă la București, să-i ceară bani lui Cîțu pentru dezvoltarea județului, se ocupă de rahaturi de genul ăsta. Și, ce ai vrut să arăți prin postarea asta? Că ești șmecher sau ai vrut să o umilești pentru faptul că nu le are cu sonatele voastre? Vezi, bă, nea Romeo, de ce nu are ursul coadă? Păi dacă muzicanții ăștia pun mână de la mână și îți fac o cântare de stă mâțu în coadă, ai spune că au ce au cu matale și cu PNL, nu-i așa?

A, vrei să știi sfârșitul bancului cu cocoșelul? Păi, după un an, doda Ana și uica Ion au tras linie, concluzionând că făcuseră o investiție proastă: producția de ouă nu crescuse, ci dimpotrivă, și că găinușele ajunseseră chiar mai nefericite decât fuseseră odată. Prin urmare, pintenatul a ajuns să fiarbă în oala minune și să fie servit la felul doi, lângă o garnitură de cartofi prăjiți.

În cazul matale, don Dunca, lucrurile par mai simple. După un an de guvernare loco, vine șeful pe linie de partid și trage linia: niciun drum județean făcut pe proiectele matale, procese cu angajații și cu ziariștii, scădere în sondaje în județ, datorită matale. Și știi ce-o să zică? Îți spun eu: „No, dragă Romeo, ori îți dai demisia, ori îți retragem sprijinul că numai pliscul, pardon, gura e de tine.” Nu crezi? Bine, vei vedea.