Cărășeanul Călin Chincea, omagiat la Timișoara printr-o expoziție de artă! Silviu Hurduzeu îl va premia post-mortem

Luna aceasta, capitala Banatului se pregătește să-l răsplătească pe Călin Chincea, din păcate post-mortem, pentru întreg tezaurul artistic pe care criticul de artă l-a lăsat zestre generațiilor viitoare.

În perioada 14-27 martie 2019, Galeria Helios din Timișoara va găzdui expoziția de artă „Les Couleurs Du Temps”, Hommage À Călin, expoziție în cadrul căreia sunt invitați să participe, cu propriile lucrări, toți colegii de breaslă ai regretatului reper cultural. Vernisajul expoziției este programat să aibă loc joi, 14 martie 2019, începând cu ora 18:00.

Pe lista celor invitați să participe la expoziția de artă, în memoria artistului și scriitorului Călin Chincea, se pot aminti artiștii Costin Brăteanu, Suzana Fântanâriu, Sorin Nicodim, Petru Comisarschi, Ion Bobeică, Edith Torony, Adrian Dudui, Elisabeth Ochsenfeld, Tar Bela, Alex Baciu, Ciprian Radovan, Sorin Bijan, Charlotte Guitard, Eva Comisarschi, Igor Isac, Smaranda Sabina Moldovan, precum şi preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin, Silviu Hurduzeu, care-i va oferi o diplomă post-mortem personalităţii bănăţene, în semn de mulţumire pentru aportul adus domeniului cultural românesc.

Pe 11 noiembrie 1950, în comuna Berzovia (Caraș-Severin), se năștea omul care avea să-și pună amprenta pe tot ceea ce-nseamnă cultură în zona Banatului și nu numai – Călin Chincea. De-a lungul vieții, Chincea s-a remarcat atât în calitate de critic literar, traducător, publicist, cât și în privința istoriei artei (acesta desfășurându-și activitatea în cadrul Facultății Tibiscus din Timișoara, în calitate de lector universitar). Din păcate, pentru criticul de artă anul 2019 a-nsemnat începutul sfârșitului, acesta încetând din viață joi, 10 ianuarie 2019, la vârsta de 68 de ani.

Iată cum descrie Ciprian Radovan, unul dintre artiștii care l-au cunoscut pe criticul Chincea, vestea tragică despre moartea colegului său: „Am aflat, cu stupoare, despre plecarea, prea devreme, dintre noi a minunatului şi generosului om de cultură care era profesorul Călin Chincea. Eu l-am întâlnit pentru prima dată în 1992 la Gărâna, în contextul unei tabere de pictură. Om de o modestie impresionantă, Călin Chincea a realizat atunci numeroase video-interviuri, vizitând, însoţit de camera sa de filmat, pe fiecare din artiştii participanţi. Am chiar o amintire specială, filmarea unei acţiuni gen: performance. Pe vremea aceea era încă o noutate – începând cu resturile unui motor de tractor, parţial, îngropate în stradă, pe care le-am pictat psihedelic și am continuat apoi un traseu misterios, umbrit, printr-o vale a vacilor, o cale în pantă spre dealurile din afara localitătii, începând cu grămadă de gunoi, creată de turişti (părea cumva un loc retras, ascuns privirilor, în afara străzii), unde mi-am pictat monograma pe un sac de hârtie rătăcit printe gunoaie, spaţiu vizitat, totodată, de caii şi vacile care căutau resturi de mâncare şi răscoleau grămada. Traseul l-am continuat cu o serie de picturi, oarecum primitive, dispuse pe pietrele care reprezentau fundaţia unui gard de gradină şi l-am încheiat la capătul grădinii pe scândurile gardului, patinate de vreme, sugerând, în cele din urmă, ascensiunea unui şarpe rătăcit printre alte gunoaie. Filmul realizat – am parcurs traseul împreună, dialogând – a fost proiectat apoi la televizorul din sala de mese a cabanei în care locuiam. Ulterior, l-am reîntâlnit la simpozioane timişorene, pe teme de arte vizuale, unde avea intervenţii pline ideatic, generoase şi competente. Am aflat, încă din 1992, că era profesor de franceză la Berzovia şi am înţeles atunci şi mai târziu că se poate face cultură de calitate oriunde, dacă eşti pasionat de cunoaştere şi capabil de dăruire”.