Barbugiii politicii românești

Am avut aseară, în ziua care celebrăm Ziua Armatei Românie, dar și ziua de naștere a Regelui, o minunată emisiune cu domnul profesor universitar Liviu Spătaru. Mărturisesc că și de această dată domnul Spătaru a reușit să mă surprindă. Cu ce altceva, decât cu o expresie „academică”. Aceea ce definește barbugiii politici.

Pe moment nu am realizat cât de multe se ascund sub această zicere, avem, carevasăzică, spectrul politic, pe de o parte. Mai avem jocul de barbut. Care se practica, poate se mai practică, în zona puturoasă a societății. Se joacă cu o pereche de zaruri și cu cuțitele la vedere sau ascunse la șosete. Este un joc de noroc cu o conotație de joasă speță. Domnii joacă poker. Scursorile joacă barbut. Să asociezi politicienii cu barbugiii mi se pare o idee care îmi este de-a dreptul ciudă că nu mi-a venit mie. Da, scursorile joacă barbut cu prezentul și viitorul nostru. Nu toții o fac în celule sau la colț de stradă, unii încă o fac în Parlamentul României. Și dau cu zarul pe încă o miză care poate duce țara cu zece ani înainte sau o poate întoarce cu douăzeci de ani. Ei, barbugiii politici, doar dau cu zarul în Parlament. Să fie pe o mie, pe două, zece milioane de euro? Cine stabilește miza este miezul. Ei, unii dintre ei astăzi, alții mâine, mizează și câștigă. Noi, populimea, suntem veșnicii perdanți. Milioanele lor de euro se adună în bătaia zarurilor din munca unui necalificat sau calificat muncitor și din nebunia nedormită a intelectualilor. Ambele categorii, din ce în ce mai hotărâte să plece din calea zarurilor aruncate cu cinism de nemernicii ce au pus stăpânire pe destinele românilor. Acum așteptăm să vedem ce dau zarurile. Vom avea sau nu guvern, vom avea anticipate? Pun din nou pariu cu oricine, pe orice miză, nu jucată la zaruri, că anticipate, ciuciu! Nu își vor lăsa barbugiii locurile de dat cu zarul mai devreme cu un an. Scuze că nu am scris nimic de Armată și de Rege. La mulți ani!