Autopretinşi regi, și-au uitat cojoacele pe ei

Este plină media şi aproape saturate reţelele de socializare de dispute. Despre ce se întâmplă cu societatea românească. Opiniile se expun în media cu o tot mai puţină decenţă şi argumentaţie, în timp ce în mediul virtual asistăm la o lipsă aproape totală de argumente şi foarte multe înjurături. Se adevereşte, din păcate, ceea ce susţin de mai bine de zece ani. Asasinarea educaţiei. Dar, în condiţiile în care un ministru al Culturii nu stăpâneşte limba română, ce să ne mai mirăm? Unii bagatelizează carenţele educative ale liderilor politici şi administrativi. „Ce, trebuie să fie cumva doctori în limba română?”, îşi dau cu părerea susţinătorii lor. Oponenţii îi înjură şi îi ironizează. Nimeni nu vine însă să pună punctul pe i. Felul în care te exprimi, felul în care eşti deprins cu vorbirea limbii materne ţine de educaţie, dar, în primul rând, de capacitatea intelectuală. De asistatul beţivan cu două clase de care fac diverşi indivizi mişto, poţi râde cât vrei. Aşa sunt luaţi de glumeţi şi aşa sunt, proşti şi needucaţi. Dar, atenţie, pe mâna lor nu se află bugete ale comunităţilor locale, nu fac legi în Parlament, nu conduc România şi nici nu reprezintă ţara pe plan internaţional. De gafele guvernanţilor, poţi râde doar dacă se produc la vreun chef sau în timp ce-şi plimbă animăluţul de companie. Dar o gafă săvârşită în timpul unei vizite de stat dobândeşte implicaţii de-a dreptul catastrofale. Nu observaţi că ni se picură constant discursuri şi luări de poziţie în cel mai curat stil proletcultist conform cărora alte lucruri sunt mult mai importante decât că n-a ştiut premierul nostru să rostească numele unui alt premier? Important este să ne ţină pe noi orbi şi proşti pentru ca ei să-şi îndestuleze burţile şi neamul. Şi, credeţi-mă, fenomenul nu are drept de autor printre partidele politice din ultimii 30 de ani.

• Tweet
• Pin It