Atragerea de investitori, un obiectiv greu de îndeplinit la Anina: „Drumul este impracticabil pentru transportul cu tirurile”

Lipsa locurilor de muncă reprezintă una dintre marile nemulțumiri ale edililor din Caraș-Severin la final de mandat. Se-ntâmplă și în orașul Anina, acolo unde rata șomajului a început să crească alarmant odată cu închiderea minei de cărbune, atragerea de investitori pe raza UAT-ului fiind astăzi o misiune destul de greoaie, ținând cont de așezarea geografică a urbei, transportul cu tirurile fiind impracticabil, după cum a dat de înțeles edilul-șef Românu.

„Anina, după cum bine știți, în 2006, prin moartea celor șapte mineri în subteran, a rămas, în mai puțin de doi ani, fără aproape 3.000 de locuri de muncă, în condițiile în care, pe atunci, aveam o populație de 9.000 de locuitori. Mai aveam ceva pe fabrica de cherestea, pe la firmele mici de lemn, dar, per ansamblu, au rămas puține locuri de muncă. Că să pui dintr-o dată 3.000 de locuri de muncă, e greu. De ce e greu? Tocmai datorită așezării orașului Anina. Ați văzut că, de la Reșița, să ajungi la Anina, e foarte greu. La fel se-ntâmplă și dacă vrei să ajungi la Anina pornind de la Oravița, Bozovici etc. Nu este greu din cauză că nu este bun drumul, ci în sensul că sunt atâtea curbe, încât este impracticabil transportul cu tirurile. Ori acest transport, care trebuie să îți aducă materie primă și să îți ia produsul finit, este greoi, logistica asta e greoaie și atunci – nu.”, a motivat primarul liberal.

Chiar dacă șeful administrației publice locale din Anina a dat de înțeles că a făcut tot ceea ce i-a stat în putință doar, doar va convinge vreun agent economic să-și desfășoare activitatea pe raza UAT-ului pe care îl conduce, fapt care ar fi generat bunăstare comunității, lipsa anumitor utilități i-a determinat totuşi pe investitori să nu mai vadă orașul cărbunelui ca pe un punct strategic pentru creșterea cifrei de afaceri.

„Să știți că am umblat și prin Austria, și prin Germania, și prin România. Am căutat să aduc investitori, dar toți au fugit de acest drum, apoi au fugit de gaz metan. Au fugit de gaz metan în sensul că nu avem gaz metan. Deci, în orice fel de industrie: chimică, pe parte de pielărie, pe parte textilă, toți se leagă de acest gaz metan. Da, sunt niște utilități absolut obligatorii. Sunt niște utilități care, la o industrie puțin mai grea, nu vorbim despre industria ușoară, dar chiar și la o industrie ușoară, cum am spus, cea textilă, contează. Aveau nevoie și de gaz metan.”, a mai punctat Gheorghe Românu.

(E).